SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Preacuviosului Onufire Egipteanul (sec. V)

Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt și a trăit în jurul anilor 350-400. Și-a petrecut o bună parte din tinerețe într-o mănăstire numită Ermopole, însă fiind chemat la viața pustnicească a ieșit din mănăstire și a locuit departe de oameni, nemaivăzînd față de om vreme de șaizeci de ani. Acolo, în mijlocul pustiei, el a găsit pacea inimii și acele bucurii rupte din bucuria cerească. După un timp, nemulțumit a se ruga numai pentru nevoile sale, Sfîntul Onufrie a făcut rugăciuni fiebinți pentru Biserică și pentru necazurile oamenilor din lume. Cuviosul a trăit toată viața din osteneala mîinilor sale, hrănindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Ajuns la bătrînețe, a fost găsit de un alt Sfînt, Pafnutie, căruia i-a povestit viața sa, și care l-a îngropat după ce și-a dat sufletul în mîinile Domnului. Îndată după moartea sa, coliba în care a viețuit s-a prăbușit, smochinul s-a uscat, iar izvorul din care a băut apă vreme de șase decenii a secat.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Gaspar de Bufalo

Într-un timp cînd în multe părți ale lumii se iau măsuri severe pentru evitarea actelor de terorism sau de huliganism, amintirea unui apostol al „bandiților” și al „bădăranilor” ar putea da unele sugestii interesante. Acest apostol este Sfîntul Gaspar de Bufalo. Cu armele pașnice ale cuvîntului și ale dragostei a reușit să îndiguiască impresionantul val de bandiditism ce bîntuia cîmpiile din jurul Romei.

Sfîntul Gaspar de Bufalo s-a născut la Roma, în 6 ianuarie 1786. După ce a ajuns preot, a început, în surdină, opera de evanghelizare a locuitorilor dintr-un cartier mărginaș, dedicîndu-se „bădăranilor”, adică căruțașilor și țăranilor din cîmpia romană. Aceste personaje erau cele care reușiseră să transforme Forul Roman în depozit și tîrg de nutrețuri. După căderea lui Napoleon, Gaspar a fost eliberat din închisoare și Papa Pius al VII-lea i-a dat însărcinarea de a se ocupa cu misiunile pentru restaurarea religioasă și morală a Statului Pontifical. El a pornit și a condus această nouă cruciadă în numele Prețiosului Sînge al lui Iisus, întemeind, în 1815, Congregația Misionarilor Preaprețiosului Sînge, iar în 1834 Institutul Surorilor Adoratoare ale Preaprețiosului Sînge. În ziua de 28 decembrie 1837, într-o cameră aflată deasupra Teatrului lui Marcel din Roma, sufletul lui Gaspar a plecat spre cer. (C.Gh.)