SINAXAR Sinaxar ortodox și romano-catolic

Pomenirea Sfintei Mucenițe Christina (sec. IV)

Sfînta Christina a trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever și era originară din cetatea Tirului, fiind fiica generalului Urban. Ca unul ce rînduise ca fiica lui să slujească de-a pururea în templul zeilor păgîni, Urban i-a dăruit ca locuință, împreună cu slugile ei de credință, cel mai înalt turn al palatului său. Acolo a așezat și zeii din aur și argint, cărora le-a pus multe podoabe, ca, zilnic, să le poată aduce jertfe și rugăciuni. Fecioara, privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înțeles că idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni nu au nici o putere. Ascultîndu-și glasul inimii, Christina a sfărîmat idolii și a dăruit, prin slugile sale, sfărămăturile, săracilor.

Tatăl său s-a mîniat și a supus-o la multe chinuri, ținînd-o în temniță multă vreme fără mîncare. Însă Sfînta a primit hrană și vindecare de la un înger, care a salvat-o și de la înec, atunci cînd fericita a fost aruncată în mare. După ce a aflat că Christina mai trăiește, Urban a poruncit să fie prinsă și aruncată din nou în temniță. Pînă la urmă și tatăl Sfintei s-a lepădat de credința în zei și în locul lui a venit un alt dregător, care a chemat-o și el pe Sfîntă la judecată. Pentru că a spus că ea continuă să creadă în Hristos, a fost bătută cumplit. Prin minunile ei, însă, a atras mulți oameni la credință. După ce a rămas neatinsă în cuptorul de foc în care a fost aruncată, Sfintei i s-au tăiat sînii și limba, și, în cele din urmă, văzînd că nu o poate convinge să se lepede de credință, dregătorul a dat poruncă să fie împunsă de slujitori cu sulițele. Atunci și-a dat Sfînta sufletul în mîinile Domnului. (Constantin GHERASIM)