O dată cu venirea vacanței, lumea unui adolescent capătă cu totul alte dimensiuni: dimineața devine o noțiune relativă, prînzul și micul dejun se contopesc într-o singură masă pînă la ora tîrzie din noapte la care adolescentul se întoarce acasă (bineînteles, pentru a dormi). Obligațiile se reduc la respectarea normelor de igienă personale general accepate. Aceasta este asigurată de cîteva ture cu aspiratorul în jurul camerei; hainele aruncate noaptea pe podea trebuie, de asemenea, strînse, iar atîta timp cît praful nu a acoperit complet ecranele calculatorului și al televizorului, poți spune că ai făcut o treabă bună. În fond, ce e cu snobismul ăsta care impune curățenia? Să depășim constrîngerile de acest gen, să le lăsăm în seama posterității!
Dacă, însă, am ajuns să facem propagandă pentru shimbare, modul în care ne place să ne petrecem timpul nu reflectă foarte bine această orientare a energiilor noastre. Să vedem tipicul unei zile de vară: ajunși la o anumită oră într-un loc în care ar trebui să ne întîlnim cu prietenii (de obicei pe niște bănci, în parc, sau nu) așteptăm în jur de o oră pînă se adună toți. În timp ce miresmele de parfumuri (ape de toaletă) se întrepătrund, pierzîndu-și (Slavă Domnului!) treptat din intensitate, fiecare are de scos cîte o replică stupidă, ceva de larg interes. Toată lumea aprobă, fie din complezență, fie dintr-o nevoie acută de a rîde. Toate acestea ajută la formarea unui sentiment de falsă securitate și iată că în scurt timp se întîmpla ceea ce trebuia să aibă loc acum cîteva ore bune: lumea începe să comunice, formîndu-se grupulețe de cîte 3-4 oameni (mai rar cîte 2-3) care discută pornind de la o idee, un principiu enunțat de o persoană mai curajoasă, un pic aburită, dar aparent încă foarte conștientă. Sînt schimbate cîteva păreri, tema schimbîndu-se după direcția vîntului, după numărul de trecători, după gradul de degradare al vopselii unei bănci ș.a.m.d.
Dacă ajunge să fie foarte tîrziu, băieții se ridică cu chiu cu vai, și dintre cei care mai posedă spirit civic întreabă fetele unde stau și dacă e nevoie ca ei să le conducă pînă acasă. De fapt, nu fac decît să se asigure că vor avea fete în gupul lor șI mîine. Bine, să recunoaștem că există și alte interese la mijloc, dar acestea se dezvăluie cu timpul. Pe măsură ce grupurile se dispersează în noapte, conversațiile sînt reluate, speranțe pentru viitor sînt împărtășite, activități, proiecte prezente sau trecute sînt menționate în treacăt, numere de telefon sînt schimbate, iar despărțirea e anunțată de formula: „Mai vorbim, da?”. Probabil că la vîrsta aceasta, în această perioadă a anului, totul se reduce la a vorbi, cu o persoană a cărui nume l-ai uitat, sau pe care o cunoști de cîteva luni, însă fără să-i fi aflat vreodată numele de familie. Totul nu se reduce însă la a vorbi cu oricine, despre orice. Pe departe! Preferințele se sintetizeaza după o perioadă de acomodare, apar conflicte și grupul evoluează, persoane noi fiind acceptate, altele fiind respinse. Nimic nu e sigur, nimeni nu e bătut în cuie, deși unii au într-adevăr ceva mai multă autoritate, spre deosebire de alții, care luptă pentru a-și păstra locul. Abilități apreciate: degajarea, sinceritatea tăietoare, naturalețea și o personalitate care degajă toleranță și abilitate de adaptare la diferite situații (valabilă mai mult pentru cei mai vechi ai grupului). De la fete se așteapta să fie zîmbitoare și cît de cît raționale, iar băieții pot fi cum le tună, atîta timp cît pot aprecia o glumă bună, chiar și la adresa lor.
Asta e situația în ceea ce privește grupul „casual”, care acceptă aproape orice în materie de membri, atîta timp cît valorile de la care s-a pornit inițial nu sînt desconsiderate. Grupurile care se întîlnesc pentru anumite evenimente sînt formate în principiu din aceleași persoane, cu cîteva excepții și adăugiri, ceea ce e convenabil din multe puncte de vedere. Problema apare atunci cînd diferitele divergențe între membri împiedică comunicarea. Este momentul cînd apar conflicte deschise, iar dominanța este cea care-și pune amprenta pe relațiile din interiorul grupului, nu multe grupuri rezistă; cel mai sănătos este să te retragi, căutînd să legi alte prietenii (sau ce-or mai fi și astea!). Puțină diversitate n-a stricat niciodată nimănui!
Subtilitățile ce țin de relațiile de grup sînt cu mult mai numeroase decît cele cîteva enumerate mai sus, iar toată lumea le recunoaște atunci cînd le vede. Întrebarea este: cîți dintre noi nu-și pierd identitatea în acest proces de socializare, în definitiv, aleatorie? Cel mai important lucru de reținut este că un grup și acceptarea de către acesta nu este totul. Mulți renunță după chiar o primă încercare nereușită de integrare și-apoi fac orice cînd primesc o a doua șansă. Ei, ăștia-s de obicei papițoii, malțafoii grupului, cei care nu vor primi niciodată un dram de respect din partea celorlalți, nu pentru ca ar fi mai prostuți, mai putin buni, ci pentru că nu prea dispun de „resurse identitare proprii”. Acum gata cu teoretizarea! Fără punerea lor în practică, toate cunoștințele sînt fără valoare. Comunicați, aberați, trăiți șI bucurați-vă de timpul liber! (Bianca BALCOȘ)
Lasă un răspuns