Marinar de cursă lungă

• în prima călătorie pe mare, Adrian Indreaș, vicepreședintele

Asociației Betania, a fost arestat, a mîncat o săptămînă numai

pesmeți din bărcile de salvare și a slăbit 17 kg • după ce o lună și

jumătate a mîncat numai asta, orezul și ficățeii au fost scoase de pe lista de preparate ale familiei Indreaș

Dorința de aventură și de a cunoaște locuri pe care alte persoane

nu le știu nici cu harta în față au fost motivele pentru care Adrian

Indreaș, actualul vicepreședinte al Asociației Betania, a ales să-și

îndrepte pașii în viață spre marinărie. În 1987, Indreaș a absolvit

Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn”, Faculatea de Electromecanică Navală, devenind inginer mecanic în mașini

termice. La doar o lună după ce a ieșit de pe băncile școlii a venit și

prima cursă adevărată pe mare: voiaj în China, traseu pe care, în

mod normal, o navă îl parcurge în aproximativ trei luni. Socoteala

de acasă nu s-a potrivit, însă, deloc cu cea din tîrg, iar aventurile

din primul parcurs în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii s-au ținut

lanț.

La cîteva zile după ce nava a părăsit portul Constanța,

motoarele mastodontului marin s-au defectat, iar ambarcațiunea nu

și-a putut continua traseul decît după aproximativ o lună. Întîrzierea

a atras după sine o serie întreagă de neconcordanțe care,

povestite după atîția ani, îl determină pe Adrian Indreaș să

zîmbească la fiecare frază pe care o relatează. „După ce s-au

reparat motoarele și după multe alte peripeții, inerente unei călătorii

pe mare, am ajuns, într-un final, în China. Pentru că nava nu avea

actele în regulă, am fost arestați într-un port din China aproape o

lună. Din cauza întîrzierilor repetate de care am avut parte în acel

traseu, la un moment dat am rămas fără mîncare. Pînă să ajungem în Coreea de Nord am făcut foamea aproape o săptămînă, întrucît

epuizaserăm pînă și pesmeții din bărcile de salvare. A fost perioada

în care am slăbit vreo 17 kg, fiind nevoit să-mi înoiesc

îmbrăcămintea cu mărimi mai mici în fiecare port în care ajungeam.

În Coreea de Nord s-a făcut din nou aprovizionarea cu alimente.

Pentru că alocațiile noastre de hrană erau foarte mici, singurele

produse pe care șefii navei și-au permis să le cumpere au fost

orezul și ficățeii. Am mîncat o lună și jumătate numai orez fiert și

ficăței, iar cînd am ajuns în port la Constanța, primul lucru pe care

mi l-am dorit a fost să mănînc o ciorbă. Stomacul meu devenise atît

de mic, încît cu două linguri și o felie de pîine m-am săturat”, își

amintește Adrian Indreaș.

Chiar dacă primul voiaj a fost unul plin de aventuri dintre cele mai ciudate și periculoase, Adrian Indreaș nu a renunțat la meseria pentru care optase. Au urmat curse în țările nordice, în Africa, în Orient și în porturile din Marea Mediterană, însă amintirile despre aceste voiaje nu sînt la fel de bine întipărite în mintea fostului marinar ca experiențele din prima călătorie. După 1990, Indreaș a renunțat la meseria pentru care s-a pregătit în tinerețe, retrăgîndu-se pe uscat din dorința de a fi alături de familie. Pasiunea pentru marinărie a rămas, dovadă că în spațiosul birou de la Betania se regăsesc vase în miniatură, hărți și o timonă imensă. (Costinela BREAHNĂ)