• în prima călătorie pe mare, Adrian Indreaș, vicepreședintele
Asociației Betania, a fost arestat, a mîncat o săptămînă numai
pesmeți din bărcile de salvare și a slăbit 17 kg • după ce o lună și
jumătate a mîncat numai asta, orezul și ficățeii au fost scoase de pe lista de preparate ale familiei Indreaș
Dorința de aventură și de a cunoaște locuri pe care alte persoane
nu le știu nici cu harta în față au fost motivele pentru care Adrian
Indreaș, actualul vicepreședinte al Asociației Betania, a ales să-și
îndrepte pașii în viață spre marinărie. În 1987, Indreaș a absolvit
Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn”, Faculatea de Electromecanică Navală, devenind inginer mecanic în mașini
termice. La doar o lună după ce a ieșit de pe băncile școlii a venit și
prima cursă adevărată pe mare: voiaj în China, traseu pe care, în
mod normal, o navă îl parcurge în aproximativ trei luni. Socoteala
de acasă nu s-a potrivit, însă, deloc cu cea din tîrg, iar aventurile
din primul parcurs în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii s-au ținut
lanț.
La cîteva zile după ce nava a părăsit portul Constanța,
motoarele mastodontului marin s-au defectat, iar ambarcațiunea nu
și-a putut continua traseul decît după aproximativ o lună. Întîrzierea
a atras după sine o serie întreagă de neconcordanțe care,
povestite după atîția ani, îl determină pe Adrian Indreaș să
zîmbească la fiecare frază pe care o relatează. „După ce s-au
reparat motoarele și după multe alte peripeții, inerente unei călătorii
pe mare, am ajuns, într-un final, în China. Pentru că nava nu avea
actele în regulă, am fost arestați într-un port din China aproape o
lună. Din cauza întîrzierilor repetate de care am avut parte în acel
traseu, la un moment dat am rămas fără mîncare. Pînă să ajungem în Coreea de Nord am făcut foamea aproape o săptămînă, întrucît
epuizaserăm pînă și pesmeții din bărcile de salvare. A fost perioada
în care am slăbit vreo 17 kg, fiind nevoit să-mi înoiesc
îmbrăcămintea cu mărimi mai mici în fiecare port în care ajungeam.
În Coreea de Nord s-a făcut din nou aprovizionarea cu alimente.
Pentru că alocațiile noastre de hrană erau foarte mici, singurele
produse pe care șefii navei și-au permis să le cumpere au fost
orezul și ficățeii. Am mîncat o lună și jumătate numai orez fiert și
ficăței, iar cînd am ajuns în port la Constanța, primul lucru pe care
mi l-am dorit a fost să mănînc o ciorbă. Stomacul meu devenise atît
de mic, încît cu două linguri și o felie de pîine m-am săturat”, își
amintește Adrian Indreaș.
Chiar dacă primul voiaj a fost unul plin de aventuri dintre cele mai ciudate și periculoase, Adrian Indreaș nu a renunțat la meseria pentru care optase. Au urmat curse în țările nordice, în Africa, în Orient și în porturile din Marea Mediterană, însă amintirile despre aceste voiaje nu sînt la fel de bine întipărite în mintea fostului marinar ca experiențele din prima călătorie. După 1990, Indreaș a renunțat la meseria pentru care s-a pregătit în tinerețe, retrăgîndu-se pe uscat din dorința de a fi alături de familie. Pasiunea pentru marinărie a rămas, dovadă că în spațiosul birou de la Betania se regăsesc vase în miniatură, hărți și o timonă imensă. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns