Schimbarea la fața a Domnului
Sfintele Evanghelii spun că Mîntuitorul Iisus Hristos a plecat la muntele Taborului însoțit de ucenicii Săi și mult popor. Dar Domnul obișnuia să se roage lui Dumnezeu-Tatăl singur, așa că a lăsat la poalele muntelui poporul și pe ucenici. I-a luat cu el numai pe Petru, Iacov și Ioan. S-au suit pe munte să se roage. Apostolii au adormit, iar cînd s-au deșteptat, Hristos s-a schimbat la Față, strălucind cu Slava dumnezeirii Sale. Fața lui era luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca zăpada și doi bărbați stăteau și grăiau cu El. Înaintea Lui erau doi prooroci, Moise, dintre cei morți, și Ilie, din Rai. Ucenicii au înțeles că bărbații aceia, Moise și Ilie, vorbeau despre patima lui Hristos. Coborînd din munte, Domnul le-a poruncit să nu spună nimănui despre întîmplarea aceea, pînă ce, după primirea patimilor și a morții, El va învia a treia zi din mormînt. Au tăcut și n-au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră. Cu schimbarea Lui la Față, Domnul le-a îmbărbătat inimile. Umilirile, oricît de adînci, ale patimilor, dar și moartea Mîntuitorului nu au mai putut clătina credința acestor oameni, care au cunoscut dumnezeirea ascunsă a Învățătorului lor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns