Ștefan RADU
Zile în șir m-am tot gîndit cum de au ajuns unii în pragul falimentului. Cînd toate companiile de telefonie mobilă din țara asta fac bani pe seama limbarniței românilor, există o firmă care chiar dacă are, teoretic, toate atu-urile tehnice, nu poate face față concurenței din domeniu! Misterul – vorba vine! – constă, de fapt, în calitatea personalului și în organizare.
Întîmplarea face să fi avut de rezolvat cîteva probleme de serviciu cu acest mastodont românesc al telecomunicațiilor numit ROMTELECOM. O lucrare simplă de instalare a unei centrale telefonice cu vreo cinci numere de interior a devenit un adevărat calvar. Mai întîi, tînărul economist, reprezentant al ROMTELECOM, venit să ne prezinte oferta, avea doar vagi noțiuni despre parametrii tehnici ai aparatelor pe care ținea cu tot dinadinsul să ni le vîndă. În final, prin efortul comun al nostru – al cumpărătorilor – și al furnizorului – adică tînărul cu pricina, am descîlcit caracteristicile aparaturii și am ajuns la condițiile de achiziție. Aici a început circul! Nu s-a lăsat pînă nu ne-a convins că la firma lui plata se face anticipat. Am încercat să-i explic că doar la anumite stabilimente funcționează o asemenea regulă pentru a se evita refuzurile la plată pe motiv de insatisfacție. Nu a cedat. I-am făcut pe plac, am virat banii prin bancă și – conform înțelegerii – am așteptat echipa tehnică să monteze minunea. În zadar! Mai întîi, economistul nostru, tînăr doar în buletin, a sunat la redacție să reclame că antetul de pe comanda noastră nu coincide cu ce are el în baza de date. Degeaba i-am explicat că de cînd s-a rebotezat ROMTELECOM plătim facturi pe care se află același antet. Voia neapărat o copie după sentința judecătorească de înființare a publicației, însă nu mi-a explicat ce legătură are asta cu montarea unei minicentrale achitate deja!… În final, am fost nevoiți să-i facem hatîrul, dorind să vedem noile telefoane funcționînd pe birourile noastre. Visuri deșarte! În ziua cînd echipa tehnică ar fi trebuit să fie la muncă, am așteptat în van. Nici măcar un telefon de avertizare nu am primit (pasămite, la ROMTELECOM nu sînt telefoane de la care să suni…). Într-un tîrziu, am sunat noi (pe banii proprii) să ne lămurim dacă nu s-a întîmplat, Doamne ferește, vreo nenorocire și bietul om să fi dat colțul pe altă stradă… Aș! Era bine-mersi și preocupat de alte probleme. La urma-urmei, banii îi primise de la noi, prestația putea să aștepte! A motivat că nu i-a sosit camionul cu cabluri și alte șmelțuri necesare efectuării lucrării. L-am întrebat de ce a semnat comanda și a încasat – nemeritat – banii dacă știa că nu are tot ce-i trebuie? Nu a înțeles supărarea mea. A considera că nu-i un capăt de țară amînarea cu încă o zi a obligațiilor sale. Am înțeles că nu am cui explica noțiunea de relație client-prestator de servicii deoarece omul știa că așa se fac lucrurile pe la ROMTELECOM…
În sfîrșit, a venit și ziua cea mare: de dimineață – adică pe la ora 9 – o mașină cu meseriași a oprit în poarta noastră. Vreo șase oameni ne-au invadat birourile pentru a instala cinci telefoane și vreo zece metri de cablu. Au muncit pe rupte vreo două ore, iar cînd am ajuns la momentul punerii în funcțiune totul mergea pe dos! Au butonat aparatele pînă s-au înroșit. Pentru verificări, au sunat de vreo 30 de ori la 958 (pe banii noștri!), au încercat toate combinațiile posibile, însă centrala a rămas impasibilă. Au demontat-o, au pus alta (similară), însă tot degeaba! Într-un tîrziu, un tinerel a avut ideea să schibe telefonul. Asta era! Telefoanele cele noi, plătite deja, nu erau compatibile cu centrala instalată cu atîta chin. Nu am mai întrebat ce probe se fac în atelierele ROMTELECOM înainte de a se ajunge la client, însă am constatat profesionalismul… S-au adus noile aparate, de data asta compatibile, și s-a reluat setarea instalației. Cînd credeam că s-au încheiat toate necazurile, a apărut același economist simpatic, dar veșnic în dilemă. De această dată, după ce a refăcut calculele, a ajuns la concluzia că lucrarea – deja plătită – este mai ieftină în noua formulă și că ar trebui să primim vreo 30 de mii de lei. Însă cum birocrația este mare la ROMTELECOM – după spusele sale, eu nu-mi permit să fac asemenea aprecieri – operațiunea este de-a dreptul imposibilă. Drept pentru care a schimbat unul dintre telefoane cu un aparat mai sofisticat pentru a avea noi de plată în plus vreo 350 de mii! După toată tărășenia, ne-am trezit tot noi datori – c-așa-i la ROMTELECOM… Am semnat toate actele prezentate, fără să mai avem puterea de a reclama ceva, bucuroși că – în sfîrșit – scăpăm de un asemenea furnizor de servicii. Acum așteptăm să apară cîteva firme serioase de telefonie fixă pentru a avea de unde alege. Măcar să nu ne păcălim, de fiecare dată, cu aceiași oameni. Pentru că nu firma contează, ci meseriașii…
Lasă un răspuns