Curate și „adevărate”, așa cum ni le-a dăruit Dumnezeu, netratate chimic și nefalsificate cu adaosuri otrăvitoare, cerealele sînt cele mai complexe alimente-medicament pe care vara ni le așează în farfurii. Energia ascunsă în bobul care se pierde în palmă e unul din marile miracole ale universului vegetal
Tărîțele de grîu
Expresia „scump la tărîțe și ieftin la făină” este pe cale să capete în ultimele decenii cu totul alte conotații decît cele inițiale și aceasta din cauza rezultatelor extraordinare obținute prin tratarea cu tărîțe de grîu a unor afecțiuni din cele mai variate și grave, de la obezitate și tulburări digestive pînă la cancer și alte boli incurabile. De „vină” sînt vitaminele din complexul B, magneziul, fibrele alimentare și enzimele prezente într-o concentrație atît de puternică, încît un kilogram de tărîțe valorează mai mult decît un pumn de medicamente supersofisticate și scumpe. Dar să vedem cîteva dintre întrebuințările ei.
• Maceratul la rece (apa de tărîțe)
2-3 linguri de tărîțe se pun într-un pahar cu apa și se lasă la temperatura camerei vreme de 8-10 ore, de seara pînă dimineața. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul nu se filtrează, ci se consumă direct, atît partea lichidă (care este foarte bogată în vitamine și enzime), cît și pasta de pe fundul paharului (care este foarte bogată în minerale și fibre alimentare). De regulă, se consumă un pahar de macerat dimineața pe stomacul gol, doar în anumite cazuri excepționale doza ajunge la 2-3 pahare pe zi, luate înainte de fiecare masă. O cură cu macerat cu tărîțe durează minimum două săptămîni, putînd fi prelungită pînă la două-trei luni, fără efecte adverse.
• Pulberea fină de tărîțe
Se obține prin măcinarea cu rîșnița electrică de cafea a tărîțelor, vreme de jumătate de minut, obținîndu-se un praf care poate fi administrat ca atare, cu apă – cîte o linguriță înainte și după masă – sau adăugat în mîncăruri (supe, ciorbe, salate de crudități etc.). De regulă se iau cîte două lingurițe din această pulbere de tărîțe la o masă, fiind extrem de utilă pentru activarea și ușurarea digestiei, dar și în curele de slăbire. Tratamentul poate fi de lungă durată (6-12 luni), fără efecte adverse.
• Indicații ale curei cu tărîțe
Îngrășarea și obezitatea – se ia înainte de fiecare masă pulbere fină de tărîțe, cîte o lingură minimum. În stomac, fibrele conținute de coaja bobului de grîu își vor mări foarte mult volumul, „tăind” pur și simplu foamea și dînd senzația de sațietate. În plus, ele ajută procesele de eliminare, importante în tratamentul obezității.
Digestia dificilă, indigestia – enzimele conținute de tărîțele de grîu sînt un neîntrecut activator al digestiei, ajutînd la mistuirea alimentelor. Cîte o jumătate de linguriță de pulbere de tărîțe luată înainte și după masă „atacă” alimentele care cad greu și elimină indigestiile, balonarea și anumite forme de colită.
Litiaza biliară (prevenire, adjuvant în tratament) – se administrează pulbere de tărîțe, cîte jumătate de linguriță înainte și după masă.
Constipația și colita de putrefacție – în fiecare dimineață se consumă cîte un pahar cu macerat de tărîțe, care are un efect laxativ și de curățire a intestinului. În cazurile cronicizate, refractare la tratament, se consumă încă un pahar de macerat seara, înainte de ultima masă.
Acneea, pielea cu sensibilitate alergică mărită – se face cură cu macerat la rece de tărîțe, cîte un pahar pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
Prevenirea cancerului – o dată pe lună se face o cură de 10 zile cu macerat la rece de tărîțe, vreme în care se consumă un pahar de preparat pe zi. Fibrele alimentare, vitaminele și mineralele din compoziția sa sînt un preventiv excelent pentru cancerul la stomac, ficat, intestin și rect, putînd fi un adjuvant valoros și în tratarea acestor forme de cancer.
• Aplicații externe cu tărîțe
Pielea ușor iritabilă – se pun comprese cu apă de tărîțe (obținută prin filtrarea maceratului descris mai sus) de două ori pe zi, dimineața și seara, vreme de 10 minute minimum.
Psoriazisul – pasta rezultată în urma macerării tărîțelor se învelește în tifon și se aplică sub formă de cataplasmă pe plăgile psoriazice. Se face o aplicație pe zi și își sporește eficiența dacă e corelată cu tratamentul intern pe bază de crudități și plante depurative.
Tumorile benigne (chisturi, fibroame, adenofibroame) – tărîțele amestecate cu apă se lasă patru ore să macereze la temperatura camerei, după care se învelesc într-un strat de tifon și se aplică pe piele în zona afectată, unde se lasă minimum trei ore. După îndepărtarea cataplasmei, pielea se lasă să se usuce, după care se aplică un unguent de tătăneasă.
Porumbul
Planta adusă în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu din America de către primii exploratori spanioli a fost aclimatizată în România abia în jurul anului 1700. Dar, deși a fost cultivată tîrziu, s-a răspîndit extrem de rapid, devenind un aliment de bază mai ales în lumea satelor, unde mămăliga a înlocuit pîinea. Este inutil să mai spunem cum se prepară mămăliga, ea fiind azi o specialitate a bucătăriei românești. Ar mai trebui doar adăugate cîteva dintre calitățile terapeutice ale acestei mămăligi, calități care nu sînt deloc de neglijat, ea putînd fi un ajutor prețios în tratarea unor afecțiuni.
Obezitate – mai mult ca orice aliment, mămăliga conferă o senzație de sațietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziția sa.
Hipotiroidie – studiile de specialitate au arătat că la cei care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrășarea, somnolența, lipsa de tonus fizic și mental, sînt reduse considerabil.
Dischinezie biliară, dispepsie, colecistită – porumbul mărește secreția de bilă și facilitează evacuarea sa, avînd și efecte antiinflamatoare biliare. Consumul mămăligii în loc de pîine, asezonată cu multe salate de crudități, duce la reducerea și eliminarea în timp a acestor probleme.
Gastrita hiperacidă și ulcerul – sînt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pîine, mălaiul avînd, pe lîngă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă. Studiile de nutriție și biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează și afecțiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruațiile dificile cu sîngerări abundente, anexita și metroanexita, litiaza renală, hepatita.
Cataplasma cu mămăligă: în medicina populara românească se știe că răcelile care nu cedează la nici un tratament se vindecă prin aplicarea unei cataplasme cu mămăligă caldă. Pe pieptul bolnavului se pune un ștergar subțire sau un tifon, iar pe acesta se întinde un strat gros de mămăligă, atît de fierbinte cît se poate suporta (atenție, să nu apară opăriri!), după care se pune un material impermeabil deasupra și o pătură ca să păstreze căldura. Pacientul se ține astfel jumătate de oră, după care cataplasma se îndepărtează. Acest tratament se aplică în bronșita acută și gripă, pneumonie, tuse cronicizată. Aceeași aplicație se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale și a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite și cistite.
Puțini știu că această cereală cu boabele tari și cu gustul destul de aspru este printre primele plante cultivate pe Terra, cu 4.000 de ani în urmă ea fiind întîlnită pe mari suprafețe, din Egipt și pînă în India. În China, este considerată una dintre cele cinci plante sfinte, fiind folosită atît ca aliment, cît și ca bază pentru o gamă impresionantă de medicamente naturiste. În Europa, orzul e consumat în cantități tot mai mari în ultimii ani ca suc, obținut prin centrifugarea plantelor tinere, și sub formă de fulgi, obținuti prin presare la rece. Acești fulgi sînt foarte digerabili și păstrează practic nealterate proprietățile terapeutice ale boabelor de orz, proprietăți care vom vedea că nu sînt deloc de neglijat:
• Hepatita de toate tipurile, sechelele posthepatice și hepatita cronică evolutivă – fulgii de orz au efect drenor hepatic și ajută la regenerarea celulelor din ficat. Au un efect foarte bun mai ales preparați cu miere de albine și fructe, cum ar fi afinele, cătina, merele, gutuile.
• Hipotensiunea – consumul regulat de fulgi de orz mărește pe cale naturală tensiunea arterială, fără a apărea riscul hipertensiunii, tensiunii arteriale oscilante sau al palpitațiilor. De asemenea, orzul este cunoscut pentru efectele sale de prevenire a ischemiei cardiace.
• Diaree, dizenterie și febră tifoidă (adjuvant) – se consumă fulgi de orz în amestec cu infuzii îndulcite din plante, cum ar fi menta, busuiocul, ceaiul negru.
• Atonia gastrica și intestinală, probleme de digestie și apetit la persoanele sedentare – se consumă dimineața și seara cîte o farfurie de fulgi de orz combinați cu fructe acrișoare, tăiate mărunt (mere, grapefruit, afine, cătină, coacaze) și miere.
• Tuberculoza, bronșita cronică – fulgii de orz sînt amestecați cu lapte fierbinte, miere și un vîrf de cuțit de pudră de ghimbir. Se consumă această combinație ușoară, foarte hrănitoare și cu efecte de stimulare a imunității, la micul dejun și cină.
Ovăzul
Într-o scriere antică se arată că dacii și germanii erau printre singurele popoare care foloseau această cereală ca aliment de bază. Mai tîrziu, în Evul Mediu, populațiile nordice din Europa au adoptat și ele ovăzul, care este un excelent energizant în perioadele cu vreme rece și umedă. În prezent, el este larg folosit sub formă de fulgi, care sînt mai digerabili și mai gustoși decît cei de orz, fiind recomandați cu precădere pentru:
• Hipotiroidie – ovăzul este un excelent stimulent al funcției tiroidiene. Fulgii de ovăz vor fi introduși pe termen lung în dieta persoanelor suferinde de această afecțiune. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un „ceai” obținut din șapte linguri de boabe fierte vreme de jumătate de oră într-un litru de apă. Acest preparat are efecte stimulente foarte puternice, fiind recomandat și în stările de astenie, surmenaj și somnolență, pentru tratarea pietrelor la rinichi, a gripei și a unor disfuncții sexuale la bărbați.
• Adjuvant în sterilitate și impotență – studii recente arată că la popoarele care consumă cantități mari din această cereală, vîrsta medie la bărbații care ajung la andropauză este mult mai ridicată, iar fertilitatea se menține pînă la vîrste impresionante.
• Sensibilitate la răceli la persoanele meteosensibile – consumul regulat de fulgi de ovăz mărește rezistența la variațiile bruște de climă, mai ales la răcire, întărind sistemul imunitar și conferind un tonus psihic foarte bun.
• Nisip (microlitiază) la vezica biliară și rinichi – patru linguri rase de fulgi de ovăz se fierb la foc mic într-un litru de apă vreme de 20 de minute, după care se filtrează. Se consumă acest decoct pe parcursul unei zile, o cură durînd 14 zile. Acest tratament este util și în diabet, gută și hepatită, ca adjuvant.
Lasă un răspuns