• De vorbă cu artistul fotograf Eugen Bătrânu
– Formidabil! N-am crezut că o fotografie mă poate emoționa atît! Mai aveți și alte imagini cu Bacăul de acum cincizeci de ani?
– Toate constituie, ca să zic așa, fototeca mea de aur. Le-am realizat cu mare dragoste gîndindu-mă că peste ani vor fi documentul cel mai elocvent despre istoria locurilor unde s-a născut și a trăit o bună parte din viață Bacovia. Aș zice chiar ceva mai mult, locuri care l-au inspirat cînd a scris „Pastel”, „Mister”, „Amurg”, „Nervi de primăvară” etc.
– De cînd ați devenit artist fotograf? Apoi, nu înțeleg cum de ați „trădat” pictura în favoarea fotografiei?
– Pictura nu am trădat-o. Dacă priviți tablourile mele veți remarca faptul că unele sînt mai recente. Deseori, un peisaj deosebit, surprins de obiectivul aparatului fotografic m-a inspirat pentru o pictură. Peisajul și portretul sînt pasiunea mea. Diploma de absolvent al Școlii populare de artă, obținută în 1963, atestă pregătirea pictorului Eugen Bătrînu și nu a fotografului care am devenit ulterior. Elvira Enea a fost cea care m-a descoperit. Cu orientarea spre fotografie e o întreagă poveste. Am făcut-o din ambiție. Refuzat odată să particip la o expoziție, ce mi-am zis: „N-aș putea face și altceva unde să nu mă mai întîlnesc cu astfel de situații?” Și, am reușit!
– … Avînd format ochiul artistului și un dezvoiltat simț estetic. N-aș vrea să îmi luați întrebarea mea ca o deformație profesională, dar pentru convingerea cititorilor, cam cîte fotografii deosebite, clasate pe domenii, aveți?
– Domenii… Sport, cultură. Pasiunea mea e fotografia artistică. Atunci cînd simt că o am în aparat, abia aștept să o văd pusă pe masă. Cele mai multe le-am publicat în revistele „Flacăra” și „Ateneu”. Au și titluri frumoase: „Din arhivele naturii”, „Pe la cuiburi se adună…”. În fiecare există un element simbol. Titlul „Din arhivele naturii” a fost dat de Adrian Păunescu. M-am simțit flatat. Nu am un inventar al pozelor mai deosebite pe care le păstrez. Pot spune însă că am publicat circa 500 – 600 de fotografii.
– Datorită fotografiei artistice ați ajuns și membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România, în 1974.
– Dinu Lazăr mi-a fost naș. M-am întîlnit odată cu el și m-a întrebat: „Nu dumneata ai publicat în „Flacăra” o poză cu statuia lui Bacovia?” La îndemnul său mi-am pregătit dosarul pentru a intra în Asociație.
– Țin minte cum veneați la redacția ziarului „Steagul roșu”. Aveați un fel anume de a propune ceva. Aș zice…discret, cuminte, respectuos. Întotdeauna însoțit de cuvintele: „Dacă se poate, dacă e posibil…”.
– Sînt un timid, trebuie să mărturisesc. Zodia Racului, ce să fac? În calitatea mea de colaborator am publicat mai mult în paginile „Magazin”. Am semnat însă în foarte multe publicații: „Femeia”, „Săptămîna”, „Contemporanul”… În almanahuri.
– Cred că nu vă despărțiți niciodată de aparatul de fotografiat. Aminteați de sport, secțiune distinctă în fototeca dumneavoastră.
– Am foarte multe imagini cu Nadia Comăneci. Eu am realizat ilustrația la cartea lui C. Dumitriu: „Nadia Comăneci și echipa de aur”. Fotografii făcute de mine au apărut și în celelalte cărți despre Nadia. Trei mari sportive mi-au oferit subiecte interesante și, de ce n-aș spune, pentru că asta cred, mi-au purtat noroc: Nadia Comăneci, Doina Melinte, Mariana Târcă.
– Din cultură? Erați prezent la lansări de carte, la toate manifestările artistice importante.
– Dețin, într-adevăr, cîteva fotografii-document: Nu mi-a scăpat nici o ediție a Festivalului „Bacovia”. La îndemnul criticului de artă Valentin Ciucă, am fotografiat o mare parte din lucrările sculptorului George Apostu, alt băcăuan de renume internațional.
– În timp ce vorbiți, mă gîndesc cu regret că tot acest „tezaur” (fotografii, diapozitive color) n-a fost și nu este îndeajuns valorificat. Să ne referim numai la zecile de imagini – din care am admirat una – despre Bacăul de odinioară. Regretatul istoric Iulian Antonescu propusese cîndva conservarea arterei Strada Mare, ca zonă caracteristică a Bacăului comercial. Dumneavoastră, astăzi, după atîția ani, puteți face dovada a ceea ce a fost.
– Aveți dreptate, dar să nu uităm un amănunt. Fotografierea e o îndeletnicire costisitoare. Mi-ar trebui cîteva milioane de lei numai pentru hîrtie ca să pot face o expoziție. Dacă aș avea un sponsor… Eu sper ca într-o zi acesta să apară.
– Atunci, eu voi fi gata să dau fiecărui tablou un titlu preluat din scrierile lui Bacovia: „Era mai demult o stradă”, „În anii tinereților plecate”, „Sărmanii plopi de lîngă moară” și așa mai departe.
A consemnat Măndica MARDARE
Lasă un răspuns