35 de ani de la „Primăvara de la Praga”

Planul „Badea” la Bacău

• băcăuanii s-au organizat ad-hoc pentru a riposta în cazul unui atac sovietic asupra României, acum 35 de ani, la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia

Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia în noaptea de 20 spre 21 august 1968 nu a fost uitată nici acum, după 35 de ani. Încercarea cehilor și slovacilor de a deschide spre democrație regimul comunist a fost înăbușită cu tancul. Românii au avut o poziție surprinzătoare la acea vreme, care a atras simpatia țărilor civilizate: țara noastră nu a permis armatei rusești să tranziteze teritoriul nostru. Senzaționalele fapte de atunci au avut urmări, inclusiv la Bacău. Neparticiparea României alături de trupele Tratatului de la Varșovia la înăbușirea „Primăverii de la Praga” a atras mînia sovieticilor, care au fost la un pas să invadeze și România. Unele legende de acum 35 de ani spuneau chiar că ar fi avut loc ceva ciocniri între armatele română și sovietică pe granița de la Iași. Cert este că românii au fost alături de cehi, iar la Bacău acest lucru s-a simțit în plin în acele zile fierbinți din august 1968, adică acum exact 35 de ani.

20 august, aeroportul central din Praga, orele 21,30: sosește cursa normală Varșovia – Praga. Din aeronava IL-18 coboară 80 de turiști sovietici. Imediat se dispersează în aeroport, dar fără a-l părăsi. Nimeni nu i-a controlat. Dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat că sub haine aveau arme. După 15 minute, un alt IL-18 cere și primește aprobarea de aterizare. Motivul: defecțiune la bord. Dar, imediat, fără aprobare, aterizează și al treilea. Conducerea aeroportului este luată ca din oală. În cîteva minute, aeroportul e blocat, asigurînd doar „aterizarea avioanelor militare ce transportau trupe și tehnică de luptă”. La orele 23,25, generalul-locotenent Iamșcicov se prezintă la ministrul apărării al Republicii Socialiste Cehoslovacia, care se afla în ședință, și-i strigă: „Din acest moment, eu comand aici”. Cu o rapiditate extraordinară, sînt ocupate principalele obiective din Praga de către „turiștii” și „delegațiile” sovietice venite cu zece zile înainte. Concomitent, pătrund din mai multe direcții trupele terestre și aeriene ruse, poloneze, maghiare, est-germane și bulgare.

Apărarea României, sau planul „Badea”

La 20 iulie 1968 s-a ținut o ședință de analiză a stadiului acțiunii „Badea”, plan pentru prevenirea unei invazii în România. Spicuim din cele consemnate atunci: „Uniunea Sovietică este îngrijorată că ceea ce se petrece în Cehoslovacia ar putea constitui un exemplu de urmat de către celelalte țări socialiste”, „organizarea manevrelor militare, în ciuda dorinței Guvernului Cehoslovaciei, a adus pe teritoriul cehoslovac 40.000 militari”. „Ambasada Uniunii Sovietice la Praga a fost întărită cu mulți ofițeri de informații”. „Sînt ofițeri de informații, semnalați că stau de peste două luni la Praga”. „… Există pericolul ca circa 5.000 de comuniști, care se situează în fruntea procesului actual de democratizare, să fie arestați de ofițerii sovietici”; „…au mai adus încă 5.000 de soldați, sub motivul de a repara tehnica de luptă”. Tot în această perioadă, a pregătirii invaziei, în Bulgaria, elemente special instruite au împrăștiat zvonuri cum că România ar avea trupe pregătite pentru a ocupa Cadrilaterul”, iar în R.P.Ungară s-a intensificat, în aceeași perioadă, activitatea iredentistă.

România era gata-gata să fie atacată

La granița de nord-est a României și în imediata ei apropiere au fost concentrate trupe sovietice de diferite genuri de arme, cu un efectiv de circa 235.000 de militari, dispuse astfel după Statul lor Major: Odessa, cu un efectiv de 80.000 militari, Lvov – 75.000 militari, Kiev – 80.000 militari, iar nave speciale de debarcare și desant maritim staționau în dreptul gurilor Dunării și al litoralului românesc. În același timp, mari unități maghiare au făcut deplasări spre granițele țării noastre. În ultima decadă a lunii august s-a făcut o deplasare masivă de trupe în partea de nord-est a R.P.Bulgaria, spre frontiera cu R.S.România, trupele bulgare fiind concentrate în următoarele trei zone: Tolbuhin, Ruse și Sumen, fiind dislocate unități de pontonieri, geniu, pionieri, precum și unități de infanterie și artilerie motorizată și reactivă.

În momentul declanșării invaziei se afla în Cehoslovacia, de la 20 august, o grupă formată din trei ofițeri români, condusă de generalul-maior Paul Cheler, aceștia fiind blocați de militarii sovietici în cazarma unității din Mlado. Vor reuși să scape în ziua de 22 august și să se înapoieze în țară.

Ce s-a întîmplat la Bacău

Firește, militarii activi au fost consemnați în cazărmi, permisiile și concediile au fost suspendate, toți fiind în stare generală de alarmă. Începea o așteptare chinuitoare, în care secundele se scurgeau greu. Populația civilă, în schimb, n-a fost avertizată. Totuși, în cursul zilei de 21 august se aflase cîte „ceva” din cele întîmplate în Cehoslovacia. La orele 14,00 au apărut inexplicabile întreruperi la rețeaua electrică. Stația de Radioficare Bacău și-a întrerupt emisiunea. Centrul orașului, altădată animat, a devenit pustiu. Inginerul D. Bălăiță se afla la cinematograful „Tineretul”, urmărind filmul „Festivalul Charles Chaplin”. Pe la mijlocul filmului, s-a oprit rularea acestuia. A urmat un moment de așteptare și neliniște. Cineva din conducerea cinematografului a spus ca lumea să plece acasă pentru că „filmul nu va mai rula”. Cîțiva l-au întrebat ce se întîmplă. Bietul om n-a știut ce să răspundă. A ridicat doar din umeri.

Un fapt deosebit a fost, în acele zile, patriotismul. Fără a fi împinsă de la spate, populația civilă a Bacăului a hotărît să lupte contra armatei sovietice. S-au organizat pe cartiere, străzi, grupe de atac, folosindu-se ca „arme” cuțite, topoare sau sticle incendiare. Străzile Progresului, Pictor Aman, Cremenea, Stadionului îl aveau ca organizator pe D. Luntraru. Elevii de liceu, studenții erau gata să lupte ca voluntari, hotărîți să-și dea viața. După cîteva zile, totul a revenit la normal. Revoluția de la Praga a fost învinsă. (Eugen ȘENDREA)