Traian VALERIU
Eternul (enormul) și fascinantul poet politic Adrian Păunescu umple (și la propriu) ecranul postului de televiziune „Realitatea” noapte de noapte. În multe dintre emisiunile înscrise sub un generic fără nici o noimă „Bătălia pentru România” vine însoțit de un trubadur întîrziat care-i povestește, însoțit de o ghitară rece, versurile. La interval de nici trei săptămîni l-a adus ca invitat a doua oară pe domnul președinte Ion Iliescu. O dată în preziua (sau noaptea) decorării pentru merite deosebite. Era, poate, decorația pe care corifeul o aștepta de la vechiul „Cîrmaci” al țării noastre. Viața i-a jucat un renghi și vechiul stăpîn n-a mai apucat să i-o dea, fie că o vreme s-a opus Savanta, fie că în noaptea Crăciunului 1989 a fost asasinat mișelește. Mai bine mai tîrziu, decît niciodată! E binevenită și la a șaizecea aniversare. L-a făcut fericit, dovada o avem în faptul că următoarele nopți, vreo săptămînă, a venit cu ea la gît, sau pe nelipsita valiză cu cărți de poezii, provocînd tot felul de momente ca s-o mai arate celor ce-și scoteau ochii privind la ceas de noapte R.TV, în așteptarea știrilor. În noaptea spre Sf.Maria, ca să nu lungim vorba, l-a adus din nou pe d-l Ion Iliescu, fără a-i pune vreo întrebare piezișă, ci, docil și conciliant, cu ton jos și cu voce scăzută, aproape de neauzit, l-a lăsat pe președinte să navigheze pe toate subiectele care ard sufletele românilor. Lucrul în sine, cum ar fi spus Urmuz, e pozitiv, e lăudabil, punînd în evidență faptul că d-l Iliescu este președinte și om și din ceea ce este omenesc nu-i este nimic străin. Ne-a dovedit, dacă mai era nevoie, că este un bun, chiar mare politician; că are un discurs bogat și o gesticulație largă; că știe pe degete toate problemele guvernării unei țări rînduită să aștepte desferecarea porților UE; politica, administrația, legislația nu-i sînt străine; economia de stat, privată, cea subterană îi sînt cunoscute ca lui Conu’ Leonida, de-ți vine să sari din pat și s-o imiți pe Efimița, care, extaziată de arguția consortului, replică cu convingere: „De! Bobocule,… că după cum le spui dumneata, unu și cu una fac două, n-are de unde să te mai apuce omul…”; comerțul intern și extern; relațiile cu Europa și cu SUA sînt la rînd explicate ca din cartea de drept internațional din care s-au doctorisit domnul președinte de partid și șeful Guvernului – A. Năstase. Ce mai? Totul expus, explicat, precum explica cu vreo 10 ani în urmă d-l Stolojan, ca prim-ministru, despre binefacerile aplicării TVA. Să mai amintesc de faptul că domnul Iliescu știe ca nimeni altul care sînt necazurile din agricultura românească, din domeniul culturii și, să nu uit, al cercetării, științei, transporturilor rutiere, feroviare, aeriene și navale? Ce mai, este doct, curată enciclopedie ambulantă! De-adreptul impresionant.
Îl cunosc și-l admir de mult pe d-l Ion Iliescu, de la Iași, de cînd ținea cuvîntări slobode, la vremea aceea în fața studenților, că uneori ne întrebam dacă va mai veni între noi și data viitoare. Și venea. A venit pînă l-au transferat în interesul politicii interne, în alt loc și în alt post. Omul nostru nu se dezminte. Aceeași vervă, același ton sfătos, prietenesc, cuceritor (se enervează rar și atunci face gafe, ca în recentul interviu cu holocaustul, unde și-a găsit și el să vorbească?!?), ceea ce îl face apropiat și simpatic. Toate bune și frumoase! Dar de la d-l Iliescu românul vrea mai mult decît de la domnii Stolojan, Radu Vasile sau Emil Constantinescu. D-l Iliescu are pe mînă destinele țării și ale poporului. Ceea ce spune domnia- sa este valabil la o catedră de doctrine economice de la ASE. României îi trebuie azi soluții pentru rezolvarea tuturor celor expuse. D-l Iliescu are o bună și îndelungată practică a demagogiei politice, dar în același timp a avut și timp și de unde învăța soluțiile punerii în practică a tuturor componentelor politice, sociale, economice, administrative, ale justiției etc. Este înconjurat de consilieri experți în toate domeniile. Dacă vede că Guvernul cu miile de O.U.G-uri nu rezolvă nimic, de ce nu-i cheamă la ordine? Îi lasă în greșeală ca să iasă pe post să constate ceea ce tot românul știe cu prisosință. Numai că românul care vede și știe tot ce vede, știe că d-l Iliescu nu poate face nimic. După părerea noastră, președintele trebuie să-l cheme pe primul-ministru și să-i ceară rezolvarea stărilor de lucruri. Acesta să-i pună pe miniștri, ca pe resortul fiecăruia să vină cu soluții concrete. Nu-s în stare, alții mai pragmatici! Dacă primul- ministru nu face acest lucru sau nu are autoritate asupra subordonaților săi, să fie înlocuit. Trebuie să se găsească douăzeci de oameni în România care să redreseze o economie în derivă. Se tot motivează cu lipsa banilor. Atunci de unde au demnitarii atîta bănet să facă pentru ei ce nu vor să facă pentru obște? Străinătatea nu mai prididește să arate cu degetul spre corupția din România, corupție care ține pe loc, ca o boală care debilitează organismul uman, dezvoltarea în orice domeniu. Se tot vorbește de reformă în cutare domeniu ca despre ceva de pe altă planetă. S-a reformat justiția? În afara stipendiilor care-i sfidează pe toți bugetarii, poate cu excepția Poliției, nu s-a făcut nimic, în afară de complicarea și sporirea birocrației. Cît despre reforma din învățămînt, se văd efectele: numai încurcături și confuzii. Asistăm la tot felul de reveniri, dar ceea ce vine e mai rău ca la început. Simțim cum toate deciziile sînt expresia unei echipe guvernamentale neputincioase, adică incompetente și ineficiente. D-l Președinte vorbește țării și le explică fără cusur. La ce bun să mai auzim ceea ce vedem și simțim zi de zi de 14 ani? Iar cel care are în mînă pîrghiile puterii, în loc să ia măsuri severe cu cei ce guvernează, vine și ne spune ceea ce deja știm. Adică un fel de a răsuci cuțitul în rana ce ne macină existența. Așteptăm cu sufletul la gură momentul de curaj al atot-știutorului Președinte. Cînd va da de pămînt cu toți amatorii din guvernarea României, profesioniști doar în căpătuiala frauduloasă?
Lasă un răspuns