Adrian Craiovan chiulea de la pregătirile pentru 23 August

Pentru Adrian Craiovan, actualul manager al Regiei Autonome de Gospodărire Comunală Bacău (RAGC), manifestările prilejuite de ziua de 23 august reprezentau o adevătată corvoadă. Selectat să facă parte din gărzile patriotice, tînărul diriginte la Întrepriderea Județeană de Gospodărire era învoit cîte o săptămînă de la serviciu pentru a participa la pregătirile pentru defilări și serbările de pe stadion. „Nu era deloc plăcut, pentru că ne adunau pe stadion și făceam cîte o săptămînă pregătire. Dimineața, la prima oră, mergeam la serviciu, prin Gherăiești, unde aveam sector, iar la prînz făceam naveta la stadion. Întreprinderea ne dotase cu biciclete și așa ajungeam mai ușor”, își amintește Adrian Craiovan.

Căldurile insuportabile din august transformau pregătirea ostășească într-o teroare, însă o parte din membrii gărzii de onoare au găsit soluții pentru a mai scăpa de obligații. „Ne adunau și stăteam ca oile, pe stadion, ore întregi. Rămîneam la prezență și cîteva ore după aceea, iar cînd ne plictiseam, în locul turelor pe pistă, făceam ture în afara porții. Fugeam de la pregătire și mergeam cu colegii la o partidă de fotbal sau la o bere, la terasa din parc”, își amintește șeful RAGC. Chiar dacă a fost aplicată cu succes de foarte multe ori, metoda de sustragere nu a fost descoperită de mai marii partidului, astfel că Adrian Craiovan nu a fost niciodată sancționat pentru nesupunere.

Prefectul Mardare își aduce aminte cu oroare de 23 august

Radu Cătălin Mardare, prefectul județului Bacău, nu își aduce aminte cu plăcere de nici una dintre zilele de 23 august, petrecute sub regimul comunist. „Era o sărbătoare cu de-a sila. La o zi națională, omul trebuie să se manifeste liber, cum crede el de cuviință, spre exemplu, la grătar, cu familia și prietenii, nu defilînd pe străzi. Din clasa întîi am defilat. Am fost pionier și am mers în coloană, sau pe stadion, cu cartoane”, își aduce amintă, cu vizibilă neplăcere, prefectul, despre sărbătoarea comunistă. Chinul cu defilarea a durat pînă în liceu. „Mai rău a fost că nu puteam să fug de la pregăririle pentru 23 august sau de la defilare. Nu puteam să-mi fac de rușine părinții, ambii cadre didactice, care erau și ei prinși în «marele spectacol». Oricum, în familie era o mare ușurae cînd se termina ziua de 23 august”, ne-a mărturisit Cătălin Mardare. (Costinela BREAHNĂ)