Nu știu cîți dintre voi ați auzit de tabăra de limbă germană de la Rusciori, Sibiu. Nu știu nici cîți dintre voi ați avut norocul să mergeți în această tabără, sau să va trimiteți copiii acolo. Știu doar că în fiecare vacanță venea cîte cineva la mine și îmi povestea despre zilele petrecute la Rușciori, lăsîndu-mă să visez cu ochii deschiși.
Anul acesta însă, m-am întors din vacanța cu părinții la timp și am reușit să mă înscriu într-una din seriile taberei. Autocarul a plecat luni, 11 august, lăsînd în urmă orașul pe care nu aveam să-l vedem timp de 10 zile. Cu noi au venit și doamnele profesoare Magda Baltariu și Steluța Mihalcea, veterane ale acestei tabere. În drumul nostru spre Sibiu am oprit și în Brașov unde am vizitat Școala Ardelenească, loc de o importanță istorică inestimabilă pentru ceea ce înseamnă începuturile culturii naționale romănești.
După încă vreo doua popasuri, am ajuns la ora 15 la Rusciori, unde ne aștepta masa de prînz. Rusciori, sau Reussdorfchen, este un vechi sat săsesc la 16 kilometri de Sibiu. Acest Kinderbauernhof (tabără) a fost fundat acum vreo șapte ani cu ajutorul doamnei Hermine Jinga-Roth. Doamna Jinga locuiește și ea în casa în care se ține tabăra și ajută la fiecare activitate, sfătuiește moderatorii, asigurînd succesul programului propus. Ajunși în curtea casei de la Rusciori mulți dintre noi au fost luați prin surprindere. În loc să găsească obișnuita curte cu mai multe căsuțe, cum sînt cele mai multe tabere, au vazut o casă mare, impunătoare, a cărei alee era plină cu flori.
După drumul obositor ne-am așezat cu toții la masa unde ne așteptau cei șapte moderatori și am spus rugăciunea în germană. Regulile mesei erau foarte stricte și nu era permis ca masa să înceapă fără cineva și nici fără să se fi spus rugăciunea. Nimeni nu avea voie să plece de la masă fără ca toți să fi terminat de mîncat. Din fericire pentru noi, cei înfometați de drum, masa a fost foarte bună și ne-am îndreptat apoi sătui spre camerele noastre. O altă surpriză plăcută a fost felul în care arătau camerele, cel puțin cele de la mansardă. Acestea erau spațioase cu 11, 9 sau 8 paturi. După ce fiecare și-a desfăcut bagajele și s-a instalat în colțul său de cameră, am pornit în „cercetarea terenului”. Curtea din spatele casei avea și un mini-teren de fotbal, scaune și mese pentru lecțiile cu moderatorii și destule bănci pe care să stai dacă chiar nu aveai ce face în tabără – lucru exclus de altfel. Tot în prima zi i-am cunoscut pe moderatori și pe Doamna Jinga. Grupele cu moderatorii erau împărțite pe zile la spălatul vaselor și la pusul mesei, cît și la mulsul vacilor.
Moderatorii erau majoritatea cu vîrste cuprinse între 15 și 19 ani. Erau trei moderatori din București, trei din Bacau si o moderatoare din Sibiu. Aceștia sînt cu siguranță cei mai curajoși moderatori, deoarece mulți știu cît de periculoasă și grea de controlat este seria de Bacău.
Seara am pus muzica și am dansat la „discotecă”. Din păcate, deoarece stingerea se dădea la ora 23.00, discoteca se termina la 22.30. A doua zi ne-am trezit cu toții la ora 7, deoarece trebuia să facem exercițiile de dimineață și să luăm masa la ora 9. După un mic dejun copios am fost anunțați că vom merge să vizităm Sibiul. Ne-am luat fiecare pachețele cu mîncarea de prînz și ne-am suit în autocar. Ne-am oprit cu autocarul lîngă orașul vechi, unde zidul cetății cu turnurile breslelor încă impresionează după atîția ani. Fiecare moderator a explicat grupei sale cîte ceva despre bresle și despre organizarea orașului Hermannstadt și ne-am îndreptat cu toții spre piața orașului. Acolo am observat stilul gotic al arhitecturii și dispunera caselor, toate lipite una de alta, cu fața spre biserică și piață. Apoi ne-am urcat cu toții în Turnul Sfatului, de unde se deschide o perspectivă minunată asupra orașului. După vizitarea turnului am plecat spre Biserica Evanghelică, unde am văzut cea mai mare orgă din sud-estul Europei și am ascultat ghidul care ne explica individualitățile bisericilor evanghelice. Ultima oprire a fost la Muzeul Satului. Căsuțele vechi ce apăreau din spatele copacilor , la marginea aleii, lacul cu bărcile sale, toate acestea au facut sfîrșitul zilei memorabil. Tot la Muzeul Satului ne-am împrietenit cu cei din București și Baia Mare. În cele din urmă ne-am urcat cu toții înapoi în autocar și ne-am îndreptat spre tabăra noastră, care ne aștepta cu cina.
A treia zi a taberei a fost cea în care am început lecțiile cu moderatorii. Prima lecție a fost cea despre animale domestice. Am învățat multe cuvinte noi și multe cîntece. După lecție, Doamna Jinga ne-a dus sa vedem ferma cu porci și a răspuns cu răbdare la fiecare întrebare pusă de noi. În ziua a patra am învățat despre legume și fructe dimineața, iar restul zilei a fost alocat jocurilor: volei, fotbal. Tot în a patra zi a fost organizat concursul între grupe. Fiecare grupă trebuia să treaca prin patru probe. Mie mi s-a parut cea mai interesantă proba în care unul din membrii grupei era legat la ochi și trebuia să treaca peste niște obstacole ghidat de ceilalți. Carnavalul mult așteptat a avut loc în ziua a cincea, după o dimineață petrecută pe cîmp, la lecția despre plante. Carnavalul a cuprins șapte scenete, fiecare pentru o grupă. Scenetele au fost propuse de moderatori și apoi trase la sorți. Cîteva dintre titluri: „Dracula în Dracula Park”, „Ali Baba și cei patru teroriști irakieni”, dar cea mai reușită scenetă, care a cîștigat concursul, a fost „Matrix reformat”, jucat de grupa unei moderatoare din București, Leyla.
În a șasea zi am învățat de la Doamna Jinga cum se face pîinea, iar seara am asistat la campionatul de fotbal organizat de băieți.
Ziua a șaptea a fost una foarte interesantă, în care am fost la slujba de duminică în Biserica Evanghelică. Acolo am ascultat preotul predicînd în germană și am cîntat cîntece religioase acompaniați de orga bisericii. A fost pentru mine cu siguranta o experiență unică. Seara s-a organizat concursul de Miss și Mister. Au participat 10 perechi. Toate trebuiau să treacă prin 9 probe, la finalul căra cîștigători au fost Tiberiu Cîndrea și Mara Ionescu-Ambrozie.
În ziua a opta a taberei am tăiat un porc, iar Doamna Jinga ne-a explicat tuturor funcțiile organelor, rostul unor mușchi, și mai tot ceea ce ne interesa pe noi.
Penultima zi a fost una plină de emotii, deoarece am dat testul în care ni se verificau cunoștințele acumulate pe parcursul taberei. Deși nu a fost un test ușor, cu toții l-am trecut cu succes. Seara am făcut focul de tabără, fără de care nu există tabără propriu-zisă. În jurul lui am cîntat și am dansat, gîndindu-ne cu tristețe la plecarea de a doua zi.
Din păcate a trebuit să sosească și ultima zi a taberei, în care am făcut schimb de numere de telefon, adrese de e-mail, pentru a nu pierde prietenii făcuți în tabără. Grea a fost despărțirea și de moderatorii care ne-au ajutat mult pe tot parcursul taberei și fără de care tabăra nu ar mai fi avut farmecul ei. Leyla Safta -Zecheria, Andreea Ursu, Costea Sandi, Trofin Ana, Andrei Gheorghe, Emin Filip și Andreea Constantinescu sînt cei care au venit sacrificîndu-și zile din vacanță pentru a face această muncă obositoare de moderator, fara să fie plătiți. Sper că ei știu că mai mult toți copiii din seria 115 se vor gîndi la ei cu drag și le apreciază efortul. Doamnele profesoare Baltariu și Mihalcea pot avea satisfacția că, deși seria 115 nu a fost nici pe departe una cuminte, mulți le datorează lor experiența de neuitat. Iata o tabară, Rusciori, pe care nu o poate uita nimeni, o tabără unică prin tot ceea ce o caracterizează: organizare, distracție, prietenii noi. (Mara Ionescu-AMBROZIE)
Lasă un răspuns