Ștefaniada băcăuană
Tot românul cunoaște că la 2 iulie 2004 se vor împlini 500 de ani de
la moartea voievodului Ștefan cel Mare și Sfînt – domnul țării
românești a Moldovei. Evenimentul are o importanță crucială și o
conotație istorică distinctă, știute fiind dimensiunea și
multilateralitatea domniei celor peste 47 de ani, perioadă în care
Moldova s-a înscris în constelația statelor sud-est europene ca o
țară medievală în plină afirmare.
În pregătirea marii sărbători comemorative mijloacele mass-media
centrale și locale au început deja să prezinte aspecte referitoare la
personalitatea marelui domnitor, care canonizat fiind pentru faptele
sale creștinești, a suscitat și suscită discuții uneori contradictorii.
Guvernul României a aprobat „Programul – comemorare Ștefan cel
Mare și Sfînt – 500 de ani” încă din luna aprilie 2003, care a fost
publicat în Monitorul Oficial nr. 258 din 14 aprilie. Acesta cuprinde,
la nivel național și local, principalele acțiuni prevăzute a se organiza
de către Ministerul Culturii și Cultelor și de către o parte dintre
Consiliile județene din Moldova. În cadrul Programului Național,
Bacăului îi revine pictarea Bisericii de la Borzești, pentru care s-au
alocat 4,5 miliarde de lei. De asemenea, i-a fost atribuitã
organizarea unui numãr de cinci acțiuni: 1.Tipărirea unui volum
omagialo-documentar „Ștefan cel Mare și Bacăul”;
2. Organizarea expoziției „Cultura în epoca lui Ștefan cel Mare”;
3. Organizarea unui simpozion „Ștefan cel Mare – 500 de ani”;
4. Spectacolul de teatru cu trilogia „Apus de soare”, care va fi
prezentat de către Teatrul „Bacovia”; 5. Concertul simfonic
extraordinar „Soarele Moldovei”, susținut de către Filarmonica
„Mihail Jora”. Fondurile repartizate pentru toate cele cinci manifestări băcăuane vor însuma 230 milioane de lei. Comparată cu alocațiile pentru celelalte județe ale țării, așa cum apar în Monitorul Oficial amintit, mi se pare o sumă modică. De aceea, prezentăm fondurile și pentru celelalte județe din Moldova: județul Suceava – 43,650 miliarde de lei; județul Botoșani – 886 milioane de lei; județul Iași – 2,275 miliarde de lei; județul Neamț – 695 milioane de lei și județul Vrancea – 390 milioane de lei. Dată fiind obîrșia marelui domnitor Ștefan cel Mare și Sfînt, de pe plaiurile băcăuane ale Borzeștilor, mi se pare inechitabilă o astfel de repartizare. Mai mult, ca manifestări prevăzute a se organiza, consider de-a dreptul paradoxală prevederea ca „Marșul plăieșilor lui Ștefan cel Mare” pe traseul Borzești – Putna să fi fost repartizat județului Neamț, în timp ce Borzeștii se află pe teritoriul județului Bacău. Nu înțelegem de ce
tineretul din zona Borzeștilor, leagănul copilăriei lui Ștefan cel Mare,
nu ar putea organiza el însuși „Marșul plăieșilor”, socotindu-se
necesară venirea tinerilor din județul vecin, Neamț? Tot atît de
bine Bacăul ar putea organiza, chiar la Borzești, un simpozion de
factură națională pe tema „Ștefan cel Mare și Borzeștii – între adevăr
și legendă”.
Așa cum arătam mai sus, din Programul Guvernului se
conturează evident o anume inechitate, atît în repartizarea
fondurilor pentru județul nostru, cît și în indicarea acțiunilor
organizate în cinstea evenimentului. Ori, cineva acolo, sus, nu ne
prea iubește, ori factorii locali, respectiv Direcția pentru Cultură,
Culte și Patrimoniul Cultural Național – nu a informat și solicitat
corect.
În legătură cu originea și nașterea lui Ștefan cel Mare, datele
cunoscute se situează undeva între adevăr și legendă. Dar, însăși
legenda, în general, presupune mai întotdeauna și un sîmbure de
adevăr, încît ambele aspecte trebuie luate în considerație. O
recentă publicație locală, intitulată sugestiv, „Ștefan Vodă al
Moldovei”, autor – Ion Lupu, apărută la Editura „Plumb” – Bacău,
prezintă foarte atrăgător și pertinent epoca lui Ștefan cel Mare,
chiar dacă autorul este un erudit – autodidact și nu neapărat un
diplomat în specialitate.
Privitor la origine, se știe că Ștefan cel Mare este descendent din părinții: Maria – Oltea, de proveniență munteancă, direct sau indirect din Basarabești, iar tatăl, Bogdan al II-lea, get-beget mușatin, fiind cel de-al cincilea fiu, din cei nouă, ai lui Alexandru cel Bun.
Dată fiind originea maternă și paternă combinată – munteancă și moldovean – Ștefan cel Mare și Sfînt întruchipează cum nu s-ar fi putut mai bine chintesența purității românești, exprimînd spiritul românesc în întreaga lui plenitudine.
Data exactă a nașterii marelui domn rămîne încă discutabilă, chiar
dacă marele istoric Nicolae Iorga o aproximează în anul 1433, dată
ce este deductibilă, raportată la tragicul eveniment din 15 octombrie
1451 – omorîrea lui Bogdan al II-lea la nunta de la Reuseni de către
fratele său, Petru Aron. Se presupune că Ștefan ar fi avut atunci
vîrsta adolescenței, în jur de 18 ani. O reală evidență de stare civilă
nu exista încă, nici barem la nivelul mitricilor bisericești. Locul
nașterii și al copilăriei viitorului mare domn și voievod Ștefan cel
Mare este bine stabilit ca fiind Borzeștii din Ținutul Bacăului, unde s-a aflat Curtea pe moșia Bogdăneștilor. Copilăria viitorului domn a
fost presărată cu numeroase narațiuni legendare, atît timp cît a stat
la Borzești ca într-o cetate, întrucît Curtea Domnească era
înconjurată de rîurile Trotuș și Tazlău și de crestele împădurite ale
Subcarpaților. Instruit de grămătici precum Iosuaf Cornean, aduși de către tatăl său Bogdan al II-lea prin intermediul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara și de către egumenii Mănăstirii Bistrița, de la Școala de Catehizare, precum ieromonahul Paisie, dar și cu studii făcute la Viena, Ștefan a pătruns tainele istoriei țării și ale celei universale odată cu îndemînarea și iscusința meșteșugului armelor. În continuare, studiul nostru se referă la condițiile preluării domniei de către Ștefan cel Mare și la domnia celor 47 de ani, denumită de noi – „Stefaniada băcăuană”. (prof.dr. Jean CIUTĂ)
Lasă un răspuns