Iezuiții, creatorii unui fenomen periculos pentru români
Organizat în anul 1534, ordinul iezuit, numit inițial Compania lui
Isus, a găsit repede adepți și susținători în lumea occidentală. Lupta
acestora a fost îndreptată împotriva religiilor reformate, dar și contra
ortodoxiei. Activitatea lor a fost concentrată în direcția organizării de
seminarii și colegii, în care să fie pregătiți viitori slujitori ai
catolicismului, deoarece aveau să se confrunte cu specialiștii de
clasă ai religiilor reformate și ai celei ortodoxe. În zonele europene
populate de români – Panonia, Dalmația, Slovenia, Croația, Serbia,
Transilvania, Moldova, Țara Românească, apariția acestora n-a
întîrziat prea mult. Unii dintre aceștia, Antonio Possevino, Ioannes
Paulus Campano, prepozit al provinciei Polonia, Ferdinandus
Capeci, rector al colegiului din Cluj, Ioannes Lelius, preceptorul lui
Sigismund Bathory, au scris cu mult temei despre romanitatea
poporului și a limbii române, continuitatea acestui neam, fără
întrerupere, prezența numeroasă în anumite zone și singulară a acestuia în altele arătate mai sus.
Convingîndu-se de rezistența forțelor de bază ale acestui neam în
fața agresiunii catolice și reformate de a-l atrage la credințele
respective, iezuiții, alături de reprezentanții de frunte ai statelor catolice vecine românilor, Polonia și imperiul Habsburgilor, în folos
propriu, dar și pentru biserica catolică, au studiat metodele și
procedeele care ar fi putut duce la convertirea românilor la
catolicism. Inițial, iezuiții și Ștefan Bathory, fost voievod și prinț al
Transilvaniei, ajuns rege al Poloniei, au crezut că ar fi suficient,
pentru convertirea românilor, folosirea limbii vorbite în biserică, în
școli și tipărirea cărților religioase, răspîndirea acestora în spațiile
geografice populate de românii ortodocși. Procedeul se impunea cu
atît mai mult, cu cît catolicismul, în Transilvania și Ungaria, după
triumful Reformei, se reducea la cîteva mii de români în comitetele
Oradia, Bekes și așa numitul ținut secuiesc.
Alungarea episcopilor de Alba Iulia, Banat și Oradea, a majorității misionarilor catolici a agravat și mai mult situația „turmei catolice”. Convorbirile frecvent cu regele Poloniei au avut efecte asupra lui Possevino. El a acceptat cu ușurință punctul de vedere regal, propagarea catolicismului printre români în limba maghiară, așa cum procedaseră arienii și calvinii în Transilvania. Procedeul folosit de catolicism în privința armenilor, refugiați în Transilvania și Ungaria,dăduse rezultate, ca și în privința nobilimii românești, care părăsise religia și limba română, și acceptase maghiarizarea.
Exemplele, studiate cu deosebită grijă de Possevino, i-au permis, în
2 iulie 1585, să îndemne nunțiul apostolic din Polonia să intervină pe lîngă regele Poloniei ca să acționeze sistematic și permanent pentru susținerea răspîndirii catolicismului în Moldova și
Țara Românească, unde credincioșilor li se atribuie numele de unguri, pentru a înlocui pe cel de român. Procedeul nu
era deloc nou, deoarece se folosise într-un mod identic cu românii
din Panonia, cărora cronicarii latini le atribuiseră românilor numele
de cuni. Atunci și după aceea s-a procedat la fel cu românii din
Transilvania, cărora li s-a schimbat numele general în unguri sau
secui, onomastica și toponimele românești au fost înlocuite cu cele
maghiare; traduse din limba română, iar ulterior li s-a negat
existența pe vatra strămoșească, sub pretextul neconsemnării lor în
documente. Așa se explică faptul că același Possevino, care a
folosit inscripțiile latine, găsite în Transilvania, pentru a demonstra
latinitatea, romanitatea și continuitatea românilor pe pămîntul de
formare ca neam, să comunice Sfîntului Scaun și regelui Poloniei
că propagarea catolicismului trebuie realizată printre români prin
mijlocul ieftin și eficace al tipăririi și răspîndirii cărților în limba
maghiară. Practica, credea el, vă duce la „înmormîntarea cu
onoare” a bisericii ortodoxe și neamului respectiv în cel mult într-o
sută de ani. Practica inventată de iezuiți, acceptată de regii Poloniei
și împărații de la Viena, a fost îmbrățișată de adepții maghiarismului
și pusă în practică cu rezultate pozitive pentru ei și cu efecte
groaznice pentru neamul românesc, maghiarizat treptat și sigur.
Prof.doctor Dumitru ZAHARIA
Lasă un răspuns