SCRIPTA MANENT

Iezuiții, creatorii unui fenomen periculos pentru români

Organizat în anul 1534, ordinul iezuit, numit inițial Compania lui

Isus, a găsit repede adepți și susținători în lumea occidentală. Lupta

acestora a fost îndreptată împotriva religiilor reformate, dar și contra

ortodoxiei. Activitatea lor a fost concentrată în direcția organizării de

seminarii și colegii, în care să fie pregătiți viitori slujitori ai

catolicismului, deoarece aveau să se confrunte cu specialiștii de

clasă ai religiilor reformate și ai celei ortodoxe. În zonele europene

populate de români – Panonia, Dalmația, Slovenia, Croația, Serbia,

Transilvania, Moldova, Țara Românească, apariția acestora n-a

întîrziat prea mult. Unii dintre aceștia, Antonio Possevino, Ioannes

Paulus Campano, prepozit al provinciei Polonia, Ferdinandus

Capeci, rector al colegiului din Cluj, Ioannes Lelius, preceptorul lui

Sigismund Bathory, au scris cu mult temei despre romanitatea

poporului și a limbii române, continuitatea acestui neam, fără

întrerupere, prezența numeroasă în anumite zone și singulară a acestuia în altele arătate mai sus.

Convingîndu-se de rezistența forțelor de bază ale acestui neam în

fața agresiunii catolice și reformate de a-l atrage la credințele

respective, iezuiții, alături de reprezentanții de frunte ai statelor catolice vecine românilor, Polonia și imperiul Habsburgilor, în folos

propriu, dar și pentru biserica catolică, au studiat metodele și

procedeele care ar fi putut duce la convertirea românilor la

catolicism. Inițial, iezuiții și Ștefan Bathory, fost voievod și prinț al

Transilvaniei, ajuns rege al Poloniei, au crezut că ar fi suficient,

pentru convertirea românilor, folosirea limbii vorbite în biserică, în

școli și tipărirea cărților religioase, răspîndirea acestora în spațiile

geografice populate de românii ortodocși. Procedeul se impunea cu

atît mai mult, cu cît catolicismul, în Transilvania și Ungaria, după

triumful Reformei, se reducea la cîteva mii de români în comitetele

Oradia, Bekes și așa numitul ținut secuiesc.

Alungarea episcopilor de Alba Iulia, Banat și Oradea, a majorității misionarilor catolici a agravat și mai mult situația „turmei catolice”. Convorbirile frecvent cu regele Poloniei au avut efecte asupra lui Possevino. El a acceptat cu ușurință punctul de vedere regal, propagarea catolicismului printre români în limba maghiară, așa cum procedaseră arienii și calvinii în Transilvania. Procedeul folosit de catolicism în privința armenilor, refugiați în Transilvania și Ungaria,dăduse rezultate, ca și în privința nobilimii românești, care părăsise religia și limba română, și acceptase maghiarizarea.

Exemplele, studiate cu deosebită grijă de Possevino, i-au permis, în

2 iulie 1585, să îndemne nunțiul apostolic din Polonia să intervină pe lîngă regele Poloniei ca să acționeze sistematic și permanent pentru susținerea răspîndirii catolicismului în Moldova și

Țara Românească, unde credincioșilor li se atribuie numele de unguri, pentru a înlocui pe cel de român. Procedeul nu

era deloc nou, deoarece se folosise într-un mod identic cu românii

din Panonia, cărora cronicarii latini le atribuiseră românilor numele

de cuni. Atunci și după aceea s-a procedat la fel cu românii din

Transilvania, cărora li s-a schimbat numele general în unguri sau

secui, onomastica și toponimele românești au fost înlocuite cu cele

maghiare; traduse din limba română, iar ulterior li s-a negat

existența pe vatra strămoșească, sub pretextul neconsemnării lor în

documente. Așa se explică faptul că același Possevino, care a

folosit inscripțiile latine, găsite în Transilvania, pentru a demonstra

latinitatea, romanitatea și continuitatea românilor pe pămîntul de

formare ca neam, să comunice Sfîntului Scaun și regelui Poloniei

că propagarea catolicismului trebuie realizată printre români prin

mijlocul ieftin și eficace al tipăririi și răspîndirii cărților în limba

maghiară. Practica, credea el, vă duce la „înmormîntarea cu

onoare” a bisericii ortodoxe și neamului respectiv în cel mult într-o

sută de ani. Practica inventată de iezuiți, acceptată de regii Poloniei

și împărații de la Viena, a fost îmbrățișată de adepții maghiarismului

și pusă în practică cu rezultate pozitive pentru ei și cu efecte

groaznice pentru neamul românesc, maghiarizat treptat și sigur.

Prof.doctor Dumitru ZAHARIA