Plăceri tainice în Bacăul de altădată

Pentru întîlniri tainice, la Bacău, era prin anii 1850 – 1857 „o așa zisă grădină publică”, fiindcă publicul putea să intre în ea. Era situată între gîrla moarei Paharnicului Iordache Popovici și Bistrița. Nu era mai mare de 50 prăjini și mai ca la 50 copaci avea”. După 1850, Bacăul se dezvoltă rapid. Edilitar, capătă în sfîrșit aspectul unui oraș. Populația crește rapid, depășind 10.000 de persoane. Se

înființează noi unități militare. Și de aici, probleme. Hormonii nu

dădeau pace soldaților, dar nici ofițerilor. Cerere mare, dar și oferte

pe măsură. Se practică prostituția cu și fără „condicuță”. În 1896,

deși costa doar 6 lei „o condicuță”, Mara Caraivan, 17 ani, Victoria

Beziru, 17 ani, Lenuța Bolici, 15 ani, Rodica Dumitrescu și Isabel

Rășcaru preferau să „lucreze” clandestin. N-au noroc. Cîțiva soldați

din garnizoană se îmbolnăvesc de ceea ce le era frică, „siphilis”. Ca

urmare, populația sesizează poliția. Comisarul șef de poliție

oftează, dar n-are încotro. Se încălca articolul 5 al regulamentului

privitor la prostituție. 24 de lei taxă, mai ales că acum „prostituția

clandestină ajunsese la apogeu”. Fetele bolnave sînt expediate de

urgență la spitalul „Pavel și Ana Cristea”. Aici, tratau de zor doctorii

V. Mancaș, C. Podreanu, Fr. Muler și „cîștigul doctorilor era mare”.

Invidia era și ea mare. Lenuța Botez, femeie la 48 de ani,

deschisese o „bărbierie” pe str. Vasile Alecsandri 48, prin luna

aprilie 1898. Avea „la muncă”, trei fete, clandestin. Nu e lăsată în

pace. Este reclamată: „Barbiseria din față maschează

prostituțiunea a doua care se exercita în dos. Deși publicul și poliția

au cunoștință de ceea ce se întîmplă la nr. 26 nu s-a luat nici o

măsură. Avem onoarea, domnule Primar, să vă rugăm a se trece la

înscrierea fetelor în registru, conform regulamentului, și a închide

bărbieria care maschează rușinosul comerț ce se face acolo”.

Parolă! „Ai două țigări?” Dar, chiar și „stabilimentele” autorizate

săreau calul. Mina Rosenkrantz își deschise un bordel „select” pe

strada „Traian”. „Urîtele” Bacăului n-o iartă. Îi caută nod în papură și

reclamă că doctorul nu mai trecuse pe „la fetițe” de o săptămînă.

Primarul, ce să facă? Dă dispoziție să fie mutată pe strada

Rachova. Nu stă mult aici, fiind nevoită să plece pe stada Neagoe

Vodă, în casele „Ecaterinei Comănescu văduvă din București”, tot

din cauza reclamațiilor. Se pare că soldatul Vasile Muntean se

îmbolnăvise de blenoragie de la una din prostituatele ei.

Prostituția era rentabilă, faimoase fiind casele de toleranță ale Lisei Grimberg, Mariei Felt, Leei Primberg, Rebecăi Laver, dar cer aprobare pentru deschiderea unor noi bordeluri, Roza Bercovici și Lina Bergman. Între cele două războaie mondiale, la Bacău, numărul bordelurilor ajunsese la 40, în timp ce populația nu depășea 30.000 de locuitori.

Pe la „Gară” erau trei, la „Piață” încă trei, iar pe Neagoe Vodă

patru, printre care vestita „Pisică Neagră”. „Găunoaia” se afla pe

Fundătura Morii, „La Dumitrescu”, pe Busuioc, „La Coroană”, pe

lîngă Parcul Trandafirilor și chiar „Ca la mama acasă”. Se înmulțeau

bordelurile, creștea și numărul medicilor. Printre cei mai cunoscuți

în urbea băcăuană se numărau doctorii, Fișler, Hilariu, Marcovici,

Iamandi, Baroni, Bădescu. Aceștia recomandau medicamente de la

spițeriile lui Ilie Racoviță, A. Enescu și M. Malhașovici.

În 1925, „doctorul I. Munteanu”, care avea cabinet pe strada Băcău-

Ocna 62, promitea „vindecarea sifilisului cu săruri de mercur

nedureroase, Mecal, Trepal, Neotrepal, Neosalvarson, Iodobismut

de chinină”.

Mare vîlvă, dar și invidie, a stîrnit-o prezența la Bacău a unei

franțuzoaice. Prețul era pe măsura faimei: 2 galbeni.

Cum arăta un bordel? De obicei acesta era într-o clădire veche, cu

camere mici, întunecoase, la stradă. Înainte, exista o chiuvetă cu o

cană mare de nichel cu apă, un săpun ieftin, o lampă așezată pe o

noptieră lîngă un pachet de țigări. Prostituata își aștepta clientul în

furou, apatică, cerîndu-ți de la început banii. Clienții erau din toate

categoriile. Elevii, „mînjii” care veneau pentru prima dată, plăteau

25 de lei. Trăgeau cu coada ochiului la „secretul femeii. Dacă

emoția îl copleșea, i se spunea: „N-ai pușcă, n-ai nevoie de vînat!”

Bordelurile au rezistat pînă în 1949, cînd au fost desființate, iar

fetele trimise pentru opt ani de zile la strîns stuf în Deltă, sau la

croitorie. Cele mai norocoase s-au măritat. De atunci, n-a mai

apărut în Bacău nici un fel de stabiliment. Oficial! Dar, iată că luni,

12 noiembrie 2001, ziarul „Național”, publica articolul: „Prostituatele

vor intra în legalitate”.

Conform unei inițiative privind legalizarea prostituției, „localul de

servicii sexuale se va numi „Eros-loc”. Prostituatele trebuie să aibă

minimum 20 de ani împliniți și o … legitimație profesională, un

carnet de sănătate special, Divulgarea identității clienților fiind

pedepsită cu închisoare de la 3 la 7 ani”. (Eugen ȘENDREA)