Pentru întîlniri tainice, la Bacău, era prin anii 1850 – 1857 „o așa zisă grădină publică”, fiindcă publicul putea să intre în ea. Era situată între gîrla moarei Paharnicului Iordache Popovici și Bistrița. Nu era mai mare de 50 prăjini și mai ca la 50 copaci avea”. După 1850, Bacăul se dezvoltă rapid. Edilitar, capătă în sfîrșit aspectul unui oraș. Populația crește rapid, depășind 10.000 de persoane. Se
înființează noi unități militare. Și de aici, probleme. Hormonii nu
dădeau pace soldaților, dar nici ofițerilor. Cerere mare, dar și oferte
pe măsură. Se practică prostituția cu și fără „condicuță”. În 1896,
deși costa doar 6 lei „o condicuță”, Mara Caraivan, 17 ani, Victoria
Beziru, 17 ani, Lenuța Bolici, 15 ani, Rodica Dumitrescu și Isabel
Rășcaru preferau să „lucreze” clandestin. N-au noroc. Cîțiva soldați
din garnizoană se îmbolnăvesc de ceea ce le era frică, „siphilis”. Ca
urmare, populația sesizează poliția. Comisarul șef de poliție
oftează, dar n-are încotro. Se încălca articolul 5 al regulamentului
privitor la prostituție. 24 de lei taxă, mai ales că acum „prostituția
clandestină ajunsese la apogeu”. Fetele bolnave sînt expediate de
urgență la spitalul „Pavel și Ana Cristea”. Aici, tratau de zor doctorii
V. Mancaș, C. Podreanu, Fr. Muler și „cîștigul doctorilor era mare”.
Invidia era și ea mare. Lenuța Botez, femeie la 48 de ani,
deschisese o „bărbierie” pe str. Vasile Alecsandri 48, prin luna
aprilie 1898. Avea „la muncă”, trei fete, clandestin. Nu e lăsată în
pace. Este reclamată: „Barbiseria din față maschează
prostituțiunea a doua care se exercita în dos. Deși publicul și poliția
au cunoștință de ceea ce se întîmplă la nr. 26 nu s-a luat nici o
măsură. Avem onoarea, domnule Primar, să vă rugăm a se trece la
înscrierea fetelor în registru, conform regulamentului, și a închide
bărbieria care maschează rușinosul comerț ce se face acolo”.
Parolă! „Ai două țigări?” Dar, chiar și „stabilimentele” autorizate
săreau calul. Mina Rosenkrantz își deschise un bordel „select” pe
strada „Traian”. „Urîtele” Bacăului n-o iartă. Îi caută nod în papură și
reclamă că doctorul nu mai trecuse pe „la fetițe” de o săptămînă.
Primarul, ce să facă? Dă dispoziție să fie mutată pe strada
Rachova. Nu stă mult aici, fiind nevoită să plece pe stada Neagoe
Vodă, în casele „Ecaterinei Comănescu văduvă din București”, tot
din cauza reclamațiilor. Se pare că soldatul Vasile Muntean se
îmbolnăvise de blenoragie de la una din prostituatele ei.
Prostituția era rentabilă, faimoase fiind casele de toleranță ale Lisei Grimberg, Mariei Felt, Leei Primberg, Rebecăi Laver, dar cer aprobare pentru deschiderea unor noi bordeluri, Roza Bercovici și Lina Bergman. Între cele două războaie mondiale, la Bacău, numărul bordelurilor ajunsese la 40, în timp ce populația nu depășea 30.000 de locuitori.
Pe la „Gară” erau trei, la „Piață” încă trei, iar pe Neagoe Vodă
patru, printre care vestita „Pisică Neagră”. „Găunoaia” se afla pe
Fundătura Morii, „La Dumitrescu”, pe Busuioc, „La Coroană”, pe
lîngă Parcul Trandafirilor și chiar „Ca la mama acasă”. Se înmulțeau
bordelurile, creștea și numărul medicilor. Printre cei mai cunoscuți
în urbea băcăuană se numărau doctorii, Fișler, Hilariu, Marcovici,
Iamandi, Baroni, Bădescu. Aceștia recomandau medicamente de la
spițeriile lui Ilie Racoviță, A. Enescu și M. Malhașovici.
În 1925, „doctorul I. Munteanu”, care avea cabinet pe strada Băcău-
Ocna 62, promitea „vindecarea sifilisului cu săruri de mercur
nedureroase, Mecal, Trepal, Neotrepal, Neosalvarson, Iodobismut
de chinină”.
Mare vîlvă, dar și invidie, a stîrnit-o prezența la Bacău a unei
franțuzoaice. Prețul era pe măsura faimei: 2 galbeni.
Cum arăta un bordel? De obicei acesta era într-o clădire veche, cu
camere mici, întunecoase, la stradă. Înainte, exista o chiuvetă cu o
cană mare de nichel cu apă, un săpun ieftin, o lampă așezată pe o
noptieră lîngă un pachet de țigări. Prostituata își aștepta clientul în
furou, apatică, cerîndu-ți de la început banii. Clienții erau din toate
categoriile. Elevii, „mînjii” care veneau pentru prima dată, plăteau
25 de lei. Trăgeau cu coada ochiului la „secretul femeii. Dacă
emoția îl copleșea, i se spunea: „N-ai pușcă, n-ai nevoie de vînat!”
Bordelurile au rezistat pînă în 1949, cînd au fost desființate, iar
fetele trimise pentru opt ani de zile la strîns stuf în Deltă, sau la
croitorie. Cele mai norocoase s-au măritat. De atunci, n-a mai
apărut în Bacău nici un fel de stabiliment. Oficial! Dar, iată că luni,
12 noiembrie 2001, ziarul „Național”, publica articolul: „Prostituatele
vor intra în legalitate”.
Conform unei inițiative privind legalizarea prostituției, „localul de
servicii sexuale se va numi „Eros-loc”. Prostituatele trebuie să aibă
minimum 20 de ani împliniți și o … legitimație profesională, un
carnet de sănătate special, Divulgarea identității clienților fiind
pedepsită cu închisoare de la 3 la 7 ani”. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns