Eugen VERMAN
…Olanda, Anglia, Elveția, Franța, Bulgaria, Turcia, Italia – și înșiruirea aceasta poate continua – sînt țări unde Ansamblul Folcloric „Doina Trotușului” a entuziasmat zeci de mii de oameni care au văzut, în cîntecele și dansurile românești, o mare și inegalabilă și unică frumusețe folclorică. La mijlocul anului acesta, Ansamblul românesc din Onești a fost chiar oaspetele Vaticanului, Sfîntul Părinte Ioan Paul al II-lea însuși ascultînd o Doină interpretată la nai, dînd o înaltă apreciere și binecuvîntînd artiștii români. „A fost – îmi spune Francisc Enășel – ceva minunat, ceva de neuitat. Dacă, o dată în viață, ajungi să fii primit la Papă, acest moment îți rămîne adînc încrustat în fibrele ființei tale, iar eu și colegii mei din Ansamblu de la Onești am fost oaspeții Vaticanului… În numele Sfîntului Părinte, unul dintre consilierii Săi ne-a înmînat un document în care sînt înscrise cuvintele: «Moment fericit pentru grupul de pelerini români din Onești. Succes și binecuvîntare pentru Doina Trotușului! 9 iulie 2003». Uitați-vă, acesta este documentul, care se adaugă, de fapt, la multele documente ce se înscriu în istoria de patru decenii a ansamblului nostru…” Este momentul să vă spun că domnul Francisc Enășel – care va împlini, pe 24 decembrie a.c., 51 de ani – e „animatorul” Ansamblului oneștean. Am pus între ghilimele cuvîntul ce-i desemnează poziția în acest grup folcloric, întrucît el însuși ține la această titulatură, ca să-i zic așa. Deși, cei mai mulți îi spun „director” sau „șef” al Ansamblului, funcție pe care o deține din 1995. Aici, unde discutăm, e deosebit de plăcut, deși nu-i vorba de un birou sau ceva asemănător. E, pur și simplu, un atelier de reparații de aspiratoare, loc intim, călduros și luminos la această vreme de noiembrie tîrziu cu multă ceață și întunecime, e locul unde fratele domnului Francisc, domnul Serafim Enășel, electronist, electrician și absolvent al Facultății de Drept, gestionează, în calitate de patron și meseriaș și reprezentant al unei cunoscute firme argeșene, o activitate utilă și interesantă. În fapt, domnul Serafim m-a anunțat în vizita fratelui său și mi-a înlesnit, astfel, această plăcută reîntîlnire, căci, cu domnul Francisc, nu m-am mai văzut din vara anului 2001, la o lansare de carte la Librăria „Vasile Alecsandri”. Interesant, și de data aceasta prezența sa la Bacău s-a datorat tot unei lansări de carte – „Folclor muzical instrumental din Moldova”, de George Sîrbu. „Da – îi spun – cred că a fost un moment fericit… Mai ales în anul cînd Ansamblul a împlinit patru decenii de existență…” Și-i mai spun domnului Francisc Enășel că am amintiri vii despre acel moment, petrecut la 16 octombrie 1962, lucram, atunci, la singurul ziar ce apărea la Onești, se numea „Oneștiul Nou” și, cu toate că era gazetă a șantierelor care ridicau puternica industrie petro-chimică de pe Valea Trotușului și municipiul Onești, redactorii se ocupau și de viața culturală, economică, socială de „dincolo de șantiere…”. Atunci, un om de mare talent, instructorul artistic Petrică Teodoru, cu sprijinul autorităților locale din acea vreme, a înființat Ansamblul, la început un grup restrîns, apoi, pe parcursul deceniilor, o adevărată forță artistică, mesager al cîntecului și dansului românesc, purtător de valori spirituale fără egal… Anii au trecut, n-a fost simplu, n-a fost ușor, și iată că, după patru decenii, se poate vorbi de o adevărată istorie vie, trăită, purtată, înobilată de oameni entuziaști, prin munca, vocația, talentul cărora se adeveresc acele cuvinte adînci, precum că „folclorul este inima poporului și exprimă ființa lui spirituală”. Iar unul dintre acești entuziaști e bărbatul acesta căruia nu-i dau mai mult de patruzeci de ani, Francisc Enășel, care, din 1995, de cînd e sufletul prim al Ansamblului, și-a identificat viața cu dansul și cu cîntecul. Dans și cîntec pe care le-a purtat în suflet încă din școala primară, de atunci de cînd învățătoarea sa, Georgeta Anghel, i-a adus pe copiii din satul Tărîța, comuna Pîrjol, județul Bacău, pe scena școlii… „De atunci port în întreaga mea ființă cîntecul și dansul românesc și le voi purta toată viața” – îmi spune acum, aici, omul acesta deosebit. Iar din Tărîța, la Roma sau în alte mari capitale Europene drumul s-a dovedit a fi presărat cu laurii celor mai înalte aprecieri. Francisc Enășel și colegii lui au îndeplinit, în toate aceste fericite împrejurări, ritualul de ambasadori ai cîntecului și dansului românesc peste hotare, fapt pentru care le sîntem datori cu respectul, stima și recunoștința noastră.
Lasă un răspuns