SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfintei Mucenițe Varvara

Sfînta Muceniță Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian și era fiica unui grec păgîn, Dioscur. Era era păzită de tatăl său într-un turn, înalt, deoarece era vestită pentru frumusețea ei. Printr-o întîmplare, Dioscur a aflat că fata lui este creștină și, plin de mînie, a vrut s-o omoare cu sabia. Ea a fugit și a intrat într-o piatră, ce s-a despicat ca prin minune. Tatăl ei, alergînd după dînsa, a găsit-o și, înnebunit de furie, a luat-o de păr și a dus-o înaintea dregătorului provinciei. După multe oferte și ispitiri de a-l părăsi pe Hristos, Sfînta Varvara, fără teamă, a mărturisit că este creștină și a refuzat să se închine idolilor. Pentru crezul ei și pentru insistența ei în credință, a fost bătută cumplit, strujită pe trup fără milă și arsă la coaste. După aceea, păgînii au lovit-o, fără milă, în cap cu măciuci. Apoi au dezbrăcat-o, au purtat-o prin cetate, bătînd-o. În cele din urmă, a fost omorîtă prin sabie, de tatăl său. După moartea sfintei, Dioscur a fost omorît de trăznet.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Ioan Damaschinul

Sfîntul Ioan din Damasc, supranumit Damaschinul, a trăit la sfîrșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. El a făcut parte dintr-o familie arabă creștină și a fost fiul unui înalt funcționar al califului din Damasc. Mai tîrziu a devenit reprezentantul civil al comunității creștine de pe lîngă autoritățile arabe. În acel timp, împăratul Leon al III-lea Isauricul al Constantinopolului a dat decretul prin care s-a interzis cultul icoanelor, considerat o formă de idolatrie. Împotriva acestei atitudini s-au ridicat majoritatea episcopilor din răsărit, cărora li s-a alăturat și Ioan Damaschinul prin „trei discursuri în favoarea sfintelor icoane”. Această scriere a dat o mare lovitură adversarilor cinstirii icoanelor și a provocat mînia împăratului. Pentru a se răzbuna, Leon al III-eal a dispus să se întocmească o scrisoare ca venind din partea lui Ioan și propunînd să colaboreze cu împăratul pentru cucerirea orașului Damasc. Scrisoarea a fost trimisă califului din Damasc, care, fără a mai cerceta a dat ordin să i se taie mîna dreaptă lui Ioan. Cuprins de durere și mîhnire, el a venit acasă și s-a rugat o noapte întreagă Maicii Domnului. În chip minunat mîna i-a fost refăcută, și Ioan i-a arătat califului semnul nevinovăției sale. Repus în drepturi, a cerut ca împreună cu fratele său să fie dezlegat de orice obligație, și s-a dus la Ierusalim și a intrat în mănăstirea Sfîntul Sava. Avea pe atunci 54 de ani. În mănăstire a aprofundat studiul teologiei, a fost sfințit preot și a desfășurat o imensă activitate literară. A murit la vîrsta de 73 de ani, în anul 749. (Constantin GHERASIM)