Sculptorul de la Gîșteni

• Romeo Săndulescu a cîștigat la prima participare un concurs de sculptură la Botoșani • la zece case din sat găsești un obiect de lemn sculptat de asistatul căminului din Gîșteni • Romeo Săndulescu a ajuns în cămin după o ceartă cu un avocat care a apelat la securitate să îl scoată de „nebun” • omul ar putea oricînd să fie integrat într-o familie, dar nu mai are nici o rudă

A intrat timid în cabinetul psiologului Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică (CRRN) din Răcăciuni. Îmbrăcat la costum, înalt și slab, s-a așezat pe canapea, cu mîinile încrucișate cuminte în poală. Pe fața osoasă nu i se citește nici un tremur de emoție. Romeo Săndulescu este băcăuan. Are 53 de ani și, de zece ani, și-a găsit un loc printre asistații căminului din Gîșteni. Printre acei asistați pe care obișnuim să-i numim „nebuni”, cu detașarea oamenilor siguri pe ei. Numai că, la începutul acestei luni, Romeo Săndulescu a cîștigat un premiu de sculptură la Botoșani, la un concurs susținut printre persoanele cu afecțiuni neuropsihice din țară. „Centrul nostru a primit o adresă de la căminul din Leorda, Botoșani, prin care ni se solicita să trimitem lucrări ale asistaților care s-au evidențiat în creația literară și plastică. Căminul nostru a fost reprezentat de Romeo Săndulescu, care a reușit să ia premiul cel mare la prima lui participare la o competiție”, ne-a declarat Ramona Crăiță Mîndră, psihologul căminului din Gîșteni.

Securitatea și un vecin pizmaș l-au scos peste noapte nebun

Viața lui Romeo Săndulescu a fost un calvar. Și a ajuns la Răcăciuni nu pentru că a clacat la un momet dat, ci pentru că nu are un alt loc de refugiu. Este singur, nu are rude și nici casa lui. Pe vremuri a avut un apartament, o viață, dar, într-o noapte, totul s-a dus de rîpă. Viața i-a fost ștearsă cu un burete, iar o comisie de experți în descîlcirea minții omenești l-au scos „nebun”. Procedura, numită detenție de conștiință, a avut menirea de a scoate omul sănătos din mediul natural și de a-l interna la ospiciu. Calvarul a început de la un bec de pe scara blocului. „Locuiam într-un apartament din Bacău, pe care l-am moștenit de la părinți. Într-o seară, între mine și un vecin a izbuncit o ceartă de la becul de pe hol. El era avocat și totul s-a terminat dezastruos pentru mine. M-am băgat în casă și a doua zi m-am trezit la ospiciul din Tîrgu Ocna. Toți îmi spuneau că sînt nebun. Atunci am înțeles că e mîna avocatului și a securității. Mi-au luat casa și am rămas doar un pacient la Tîrgu Ocna. Nu i-am dorit răul pentru ce mi-a facut, dar apoi am aflat că Dumnezeu i-a pedepsit răutatea. Se chinuie, paralizat de ani întregi, imobilizat la pat”, povestește Romeo Săndulescu.

În căminul din Tîrgu Ocna a intrat la 35 de ani. Pînă atunci, a lucrat ca merceolog la Fabrica de Bere Mărgineni. După 1990, cînd căminul s-a desființat și pacienții au început să fie triați, lui Romeo Săndulescu i s-a dat drumul pentru că medicii au constatat că este sănătos. Timp de nouă luni, a încercat să își reia viața. A fost foarte greu și a trebuit să se recunoască parțial învins. S-a angajat la Uzina de Autocamioane Brașov. Muncă fizică brută, în forjă, la trei metri sub pămînt. A cedat și, pentru că nu avea unde sta, a cerut să fie internat din nou în cămin. „Casa mea era deja a altora. Am vrut să îi dau în judecată, dar ei sînt oameni influenți și eu nu aveam bani pentru proces. Așa că am cerut să mă întorc în cămin. Am ajuns la Gîșteni”, mai spune asistatul de 53 de ani.

Bucățile de lemn nefolositoare devin icoane în mîna lui Săndulescu

La Gîșteni și-a găsit liniștea prin sculptură. Romeo Săndulescu este pasionat de sculptură încă din copilărie. „Tata era măcelar și avea un briceag foarte ascuțit, pe care îl sustrăgeam mereu să tai în lemn cu el. Am și acum pe mîna o cicatrice de la el. De multe ori am luat scatoalce de la tata, dar, cînd a văzut că am talent la modelat lemnul, m-a sprijinit și îmi dădea bucăți de material”, povestește Săndulescu. Pasiunea de a crea imagini în lemn l-a însoțit toată viața și orice moment de răgaz a fost dedicat acesteia. În căminul de bolnavi neuropsihic de la Tîrgu Ocna, unde a fost internat prima dată, și apoi la Gîșteni, a „furat” de la alții meserie. A sculptat de la draperii, mînere de cuțit, rame pentru tabloruri, măsuțe de telefon, pînă la icoane.

În satul Gîșteni, la o casă din zece se găsește un obiect de lemn ieșit din mîna maestrului de la centru. „În medie, lunar, realizez cam zece lucrări. Îmi place ca, atunci cînd lucrez, să am liniște și să nu mă opresc din muncă pînă nu văd ce mi-a ieșit cum vreau eu”, mai spune Romeo Săndulescu. O parte din obiectele făcute de el au luat drumul străinătății, în funcție de vizitatorii pe care i-a avut centrul. Pentru străini, produsele au fost vîndute cu minim 250.000 de lei. Pentru piața internă, prețul este mai mic, pentru că sculptorul știe că viața este grea și pentru cei de „afară”. Așa că prețul este stabilit de comun acord, la mica înțelegere. Pasiunea lui Romeo este, însă, sculptura icoanelor, pe lemn. „Cînd execut asemenea lucrări, simt o liniște sufletească profundă. Unii oameni chiar mi-au spus că semăn cu Isus, dar nu i-am luat în seama. Simt, însă, că nu am dat tot ce am mai bun în mine. Pofta vine mîncînd și, pe măsură ce modelez lemnul, îmi vin ideile. Sper că voi realiza o lucrare care să exprime cel mai bine ce simt”, mărturisește sculptorul.

Pentru a realiza icoanele din lemn, Romeo Săndulescu fructifică orice capăt de scîndură pe care mulți îl consideră nefolositor. Cea mai mare problemă a lui este lipsa materialului, dar conducerea căminului i-a promis că îl va sprijini. „Intenționăm să eliberăm o boxă și să improvizăm aici un atelier de sculptură, să îi creăm condiții speciale de lucru. Mai trebuie să îi aducem și materiale, dar și o trusă”, ne-a mai spus psihologul. Piesele care ies din mîna asistatului de la Gîșteni sînt create cu un cuțit din fier forjat, pe care acesta și l-a făcut singur. Nu își dorește o trusă cu dăltițe speciale, pentru că acestea se rup și s-a obișnuit să cioplească lemnul cu cuțitul lui.

Lucrările lui Romeo Săndulescu au fost expuse la diferitele expoziții la care au luat parte persoanele cu handicap. O parte dintre ele se găsesc la vînzare la magazinul Mall din București.(Claudiu TĂNĂSESCU)