EDITORIAL Lecția de solidaritate

Eduard ADAM

Doctorii din județ i-au desemnat, ieri, pe cei care îi vor conduce în următorii patru ani. Evenimentul în sine pălește în fața surprizei care a venit la aflarea noului lider al Colegiului Medicilor. Eternul președinte al acestui for, doctorul Neculai Filipescu, a fost detronat de medicul de familie Elena Stîngă, care este și președinta Asociației medicilor de familie din județ. Surprizele nu se opresc însă aici. Din Biroul Executiv al Colegiului, format din cinci doctori, doar doi sînt specialiști, restul medici de familie. Mai mult, Consiliul Județean al Colegiului Medicilor va avea, în noua componență, nu mai puțin de 13 medici de familie. Ce mai, doctorii de familie au preluat frîiele puterii în breaslă.

Sînt aproape convins că discuțiile printre medici, o tagmă de orgolioși, să recunoaștem, abia de-acum vor începe. După mine, însă, nu numai că acestea sînt tardive, dar și nefondate. Mi-aduc aminte că la primul tur de scrutin medicii abia de s-au urnit să meargă la vot. Asta, deși înainte mulți se plîngeau că specializările lor nu sînt reprezentate, că fostul președinte Filipescu trebuie schimbat fiindcă îi ascultă, dar nu-i aude. Că acest for trebuie să facă mai mult pentru medicii băcăuani, ca și ei să aibă senzația măcar că aparțin cuiva. Așa trebuia, dar ei, medicii, cei care aveau puterea de a-și hotărî viitorul, n-au mișcat un deget. Acum, nu mai are rost nici o discuție. Au avut puterea de decizie, dar și-au bătut joc de ea.

De ce cred totuși că vor apărea divergențe? Departe de mine gîndul că noii lideri ai Colegiului Medicilor nu-și merită locurile. Probabil că cei care i-au creditat prin votul lor au știut ce fac. Însă mă gîndesc că doctorii specialiști – chirurgi, ortopezi, cardiologi sau interniști – vor ajunge să fie judecați pentru culpă medicală de cei care conduc Colegiul Medicilor, adică de medicii de familie. Iar orgoliile vor ieși atunci la lumină. Cum, ei, specialiști cu zeci de ani de experiență, cu sute de operații la activ, să fie „socotiți” de foștii medici de dispensare. Nu contest o astfel de gîndire, dar nu pot să trec cu vederea numărul extrem de mic de chirurgi care s-au ostenit să meargă la vot, să-i sprijine pe cei din specialitatea lor.

E limpede ca bună ziua: medicii de familie s-au instalat în toate structurile de conducere ale Colegiului Medicilor fiindcă au mers la vot în număr foarte mare. Este, dacă vreți, o lecție de solidaritate, pe care celelalte specializări ar trebui să și-o asume și să învețe ceva din ea. Este o responsabilizare a unor doctori care lucrează acum ca orice medic privat. Și ei, ca și ceilalți doctori au lucrat o viață la stat. Acolo unde întregul era al tuturor și, de fapt, al nimănui. Medicii de familie se pare că au învățat că atunci cînd primești un buget, din care te descurci cum numai tu știi, cînd tu răspunzi de cînd ai deschis cabinetul și pînă la plecare, că poți fi tras de urechi pentru fiecare greșeală, e bine să nu lași lucrurile la întîmplare. Să te zbați pentru interesul și viitorul tău, să încerci să-ți aperi breasla și să nu pierzi nici o ocazie, atunci cînd aceasta ți-a fost dată.