Pomenirea Sfîntului Prooroc Daniil și Sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail
Sfîntul Prooroc Daniil este, alături de Isaia, Iezechil și Ieremia, unul dintre proorocii mari ai Vechiului Testament. Este considerat mare datorită numeroasele revelații pe care le-a avut referitoare la întrupare lui Hristos. Sfîntul Prooroc Daniil era din neamul împăratului și proorocului David și a fost dus în robie la Babilon, din porunca lui Nabucodonosor, ca zălog, împreună cu alți tineri din neamul său. Fiind pus la învățătură, a deprins repede limba, scrierea și știința care se preda în Babilon, dar nu a uitat învățătura credinței sfinte, pe care o învățase de la părinții săi în Ierusalim. Pentru înțelepciunea și faptele lor bune, Daniil, împreună cu alți trei tineri iudei, Anania, Azaria și Misail, au fost luați la curtea lui Nabucodonosor și puși în dregători. În această funcție, Daniil a salvat de la moarte o tînără, Suzana, care era defăimată pe nedrept de doi bătrîni necinstiți. Sub Baltazar, urmașul lui Nabucodonosor, Proorocul a păstrat același loc de cinste în împărăție și a tălmăcit și alte viste proorocești. El a tîlcuit și arătarea de la Dumnezeu, chiar în noaptea cînd perșii au cucerit Babilonul și au pus capăt împărăției chaldeenilor.
În vremea împăraților Darius și Cirus, fericitul Daniil s-a bucurat de aceeași cinste. El a avut visul celor șapte săptămîni de ani, ce despart vremea sa, de vremea venirii lui Mesia. Tot atunci, a avut loc și aruncarea Proorocului în groapa cu lei, unde, prin minune, s-a văzut nevătămat. Sfîntul Daniil a văzut în vis venirea Fiului Omului în slavă, arătată pe malurile rîului Tigru, vis cu care fericitul Daniil și-a sfîrșit cartea și proorocia sa, aflate în Vechiul Testament.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Olimpia
Șaptesprezece dintre scrisorile rămase de la Sfîntul Ioan Gură de Aur sînt adresate unei nobile doamne, căreia el îi destăinuia frămîntările sufletului, durerile exilului, planurile pentru restabilirea ordinii și a păcii în oraș. Femeia nobilă care s-a învredinicit de prietenia marelui sfînt Părinte este Sfînta Olimpia. Tatăl Olimpiei, contele Anicius, ocupa o funcție înaltă de stat, iar mama era rudă cu regele Armeniei. La formarea ei culturală și morală a contribuit mult și Sfîntul Grigore de Nazianz. Olimpia s-a căsătorit, la vîrsta de 18 ani, însă după douzeci de luni soțul său a murit și a lăsat-o pe Olimpia, văduvă la douăzeci de ani, stăpînă a unei averi imense. Mulți pretendenți i-au cerut mîna, dar ea nu a voit să mai știe de o a doua căsătorie. Împăratul Teodosie a obligat-o să-l ia în căsătorie pe un oarecare Elpidius, însă ea a refuzat categoric. Atunci împăratul a ordonat să i se pună sechestru pe toate bunurile, pînă cînd își va schimba hotărîrea. Olimpia a rămas neclintită. Mai mult, a cerut de la patriarhul Constantinopolului să fie primită în rîndul diaconeselor, pentru a se dedica în întregime lui Dumnezeu și operelor de binefacere. Cînd pe scaunul patriarhal a ajuns episcop Ioan al Antiohiei, supranumit Gură de Aur, Olimpia era deja renumită pentru zelul și eforturile depuse în slujba Bisericii. Noul patriarh i-a acordat toată încrederea și prietenia sa. Deoarece a rămas credincioasă acestei prietenii, atunci cînd curtea imperială l-a trimis în exil pe severul judecător al păcatelor vremii, ea însăși a fost alungată din Constantinopol, comunitatea diaconeselor desfințîndu-se, toate bunurile confiscate. În cele din urmă au exilat-o în Nicomedia, unde a murit în jurul anului 410. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns