• din 1989 încoace, s-a triplat numărul de autoturisme deținute de populația județului Bacău • statisticienii preconizează că, în cîțiva ani, numărul mașinilor va crește de la aproximativ 166 de autoturisme la mia de locuitori, cît este în prezent, la peste 226 la mia de băcăuani, în 2007
Dincolo de realizările profesionale sau personale legate de aspirațiile fiecăruia, să ai un autoturism rămîne una din dorințele pe care le are cam toată lumea. Nouă, second-hand, albă sau altă culoare, străină, autohtonă – aproape că nu mai contează, deoarece achiziția unui autoturism ține de buzunarul fiecăruia. În funcție de cît te ține plapuma, poți merge în tîrg să-ți cumperi o mașină la mîna a doua, românească sau străină. De asemenea, Bacăul are acum cîteva reprezentanțe ale unor mari producători de mărci auto consacrate în Europa sau Asia. Poți să-ți iei de aici mașini nou-nouțe, iar dacă teșchereaua proprie nu se ridică la nivelul prețurilor, îți sar imediat în ajutor cam toate băncile comerciale. Cu un credit de cel mult cinci ani sau în leasing, dacă ai firmă, poți să conduci mașina visată (sau cea pe care ți-o permiți) de colo-colo, în interes de serviciu sau personal. Sau poți să dai ture prin centru cu viteză redusă și manele la maximum, să te vadă tot omul că ești boier și ai „cu ce”. Plăcerea devine maximă, cînd mai stropești, ca din greșeală, cîte o bătrînică ce așteaptă cuminte-cumințică la semafor. Ca să nu mai spun că ai la dispoziție claxonul – esențial accesoriu! – care te poate scuti să fluieri după damele-pietoni… Două-trei claxoane scurte și gata, ai atras atenția.
Dincolo de glumă, cei mai mulți își cumpără mașini din nevoia de evoluție, de civilizare, pentru că, nu-i așa, timpul înseamnă bani, iar un autoturism te scoate din multe nevoi. Așa au gîndit sau gîndesc toți posesorii de autoturisme, numai că viața de proprietar-șofer nu e nici pe departe atît de ușoară pe cît pare văzută de pe trotuar sau autobuz. În primul rînd, te cam „îndoaie” taxele de înmatriculare, asigurările auto și întreținerea lunară. Nu mai vorbesc de carburanți, care devin de la lună la lună tot mai costisitori. Bașca „alinierea la prețurile din Uniunea Europeană, care, ne promit guvernanții, vor trece frumușel de 1 euro/litru, treptat, pînă în 2007. Și după. Revenind, asigurările obligatorii n-ar fi prea scumpe, deși primele ce trebuie plătite pentru anul viitor s-au mărit binișor. Dar, dacă ești prevăzător, îți mai faci o asigurare CASCO, care îți ușurează buzunarele de vreo șase la sută din valoarea mașinii. Dar toate astea trec, banii se duc, iar posesorii de mașini n-au decît să rămînă cu plăcerea condusului.
Cum, care plăcere? Aia, cînd cauți disperat un loc de parcare și dai numai de semne „Oprirea/Staționarea interzisă”. Aia, cînd bine-crescuții te claxonează de la înălțimea jeep-urilor că nu ești destul de rapid pentru gustul lor. Aia, cînd dai de alți „parteneri de trafic”, despre care se vede de la o poștă că nu priceperea i-a pus carnetul în mînă, ci schimburile reciproc avantajoase de valută-forte cu examinatorii. Aia, cînd faci o oră de la un capăt la altul al orașului, pentru că semafoarele răsar unde nu te-aștepți și toate-toate „pe roșu”. Aia, cînd îți sare în față vreun inconștient ce nu găsește calea dreaptă a trotuarului sau a zebrei, sau cînd vînzătorii volanți de ziare stau imperturbabili și nestînjeniți de nimeni prin intersecții. Și, la urma urmei, aia cînd un Garcea, uneori turmentat, se ia de viața (și mașina) ta din te-miri-ce și, dacă nu cotizezi, îți arde o amendă de nu te vezi. Sau cînd ai parcat aiurea și plătești sute de mii amendă.
Sînt cîteva instituții băcăuane unde mai bine te duci pe jos, că parcări – ioc! Să te ferească Dumnezeu să ai vreo treabă pe la Tribunal, Primărie, Finanțe, Poliție sau pe la unele bănci! Îți pierzi toată smerenia și te-apuci și tu să înjuri birjărește, că te-ai săturat. N-ai unde să parchezi, ai de dus bani și trebuie să-ți lași mașina la sute de metri depărtare și să-ți cari actele și banii printre aurolaci, șuți sau alte creaturi interlope.
Îngrămădeala, ca indicator al civilizației
Anca Stîngaciu, de la Direcția Județeană de Statistică (DJS) Bacău, a realizat un studiu privind înzestrarea populației cu autoturisme. „Un indicator ce poate caracteriza calitatea vieții este și înzestrarea populației cu autoturisme. Aceasta se exprimă prin numărul de autoturisme la 1.000 de locuitori”, arată Anca Stîngaciu. Ea a luat în studiu perioada de după 1980, dar atenționează că perioada scursă pînă acum se poate împărți în două intervale diferite, din punctul de vedere al situației economice. În primul rînd, perioada 1980-1989, caracterizată de o economie „proprie comunismului”, în care oferta de autoturisme față de cerere era „mult mai mică”, iar puterea de cumpărare a populației era „mult mai mare” decît în perioada actuală. În al doilea rînd, arată specialistul de la DJS, este vorba despre perioada de după 1990, inclusiv, în care se dezvoltă o economie de piață și oferta de autoturisme crește spectaculos, datorită importurilor atît de autoturisme noi, cît și second-hand, dar și „preluării de către concerne internaționale a unor capacități de producție existente în țară”. Anca Stîngaciu spune că, dacă puterea de cumpărare a populației este mică, facilitarea acordării de credite pentru achiziționarea de locuințe constituie un stimulent pentru creșterea cererii.
Statisticianul arată că, în 1980, la 1.000 de băcăuani existau aproape 29 de autoturisme, în 1985, aproape 42 de bucăți, pentru ca în 1989, la o mie de locuitori ai județului să corespundă aproximativ 50 de mașini mici. Același indicator ajunge la peste 54 în 1990, pentru ca în 2000 să se tripleze, adică la o mie de băcăuani corespundeau mai bine de 130 de autoturisme.
Folosind metode de calcul statistic, Anca Stîngaciu realizează o „extrapolare a fenomenului de înzestrare a populației cu autoturisme”, în fapt o prognoză a creșterii evoluției numărului de autoturisme la mia de locuitori. Astfel, statisticianul afirmă că, anul viitor, la o mie de băcăuani vor exista aproape 180 de autoturisme. Pentru 2007, Stîngaciu a calculat că vor exista aproximativ 226 de mașini la 1.000 de băcăuani. „Trendul exponențial de dezvoltare a fenomenului de înzestrare a populkației cu autoturisme va constitui, să sperăm, o premisă pentru a ajunge la sintagma «mașina, o necesitate, nu un lux»”, opinează Anca Stîngaciu. (Florin POPESCU, Foto: Dan DUȚĂ și Liviu MAFTEI)
Tabel. Evoluția numărului de autoturisme la 1.000 de locuitori
Anul număr
1980 28,9
1981 31,1
1982 32,4
1983 37,3
1984 39,6
1985 41,7
1986 43,7
1987 45,4
1988 47,1
1989 50,2
1990 54,5
1991 61,4
1992 67,9
1993 76,2
1994 85,5
1995 92,8
1996 101,0
1997 109,9
1998 118,8
1999 125,5
2000 131,5
2001 135,0
2002 153,3
Anii previzionați Valorile previzionate
2003 165,7
2004 179,1
2005 193,6
2006 209,2
2007 226,2
Notă: informații furnizate de Direcția Județeană de Statistică Bacău
Lasă un răspuns