E o adevărată bucurie să poți cumpăra acum, în plin decembrie, din piață, salată verde. Da, nu-i deloc ficțiune, femeia asta din Tecuci – „spun eu Tecuci, da-i vorba de un sat de lîngă Tecuci”, a îngrămădit pe masa din piața mare a Bacăului ditamai „muntele” de salată verde. Cere 5.000 de lei pe căpățînă, dar nu-s decît vreo cîteva frunze, și asta nu-i prea înghesuie pe cumpărători. Păcat… Adevărul e că, la ora asta, salata verde e adevărată sănătate, e un adevărat deliciu. În primăvară scriam că în frunzele ei diafane văd soarele noului anotimp care anunță vara, anotimp plin de promisiuni, de viață lungă și de bucurii. Acuma, iarna, chiar că-i un miracol, deși în frunzele astea străvezii nu mai văd soarele primăverii, pentru că frigul și zăpezile se apropie cu pași mari. Prin alte părți ale lumii, salata verde e un aliment perpetuu. Să vă spun că în Canada o găsești la pungi de polietilenă, la prețuri foarte mici, parcă nici n-ar fi luată în seamă. O cumperi așa, în pungile acelea, asortată cu „fulgi” de sfeclă roșie și morcovi. O iei din pungă și o pui în farfurie și o mănînci așa crudă și fără nimic altceva, sau, dacă ești din Bacău, o „ungi” cu puțin ulei din floarea soarelui și-i mai presori și puțină sare ultrafină. Așa o mănînci, fără altceva, adică fără pîine, fripturi, cartofi prăjiți, iar dacă ești din…, atunci o folosești la fripturi etc.
Acum, aici, în orașul meu, femeia aceasta, care locuiește într-un sat „prima stație cum pleci din Tecuci spre Galați”, a adus la piață această minunată plantă. Însă dacă dorești să mănînci pe săturate, trebuie să scoți din buzunar ceva bani. Din păcate pentru mine, n-am atîția bani cît ar trebui să dau ca să spun că am mîncat, nu glumă, și mă abțin și mă gîndesc la vremea cînd eram la Luci, fiica mea din Canada, și mîncam pe săturate salată adusă de prin California, oricum, din America, și mă și săturam. (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns