Ce putem face ca părinții să nu își bage nasul prea mult

Ceea ce nu au înțeles cei mai multi dintre părinți este că adolescenții trăiesc într-o lume diferită de a lor. Părinții voștri au muncit din răsputeri pentru a încerca să dobîndească o anumită stabilitate financiară sau emoțională. Adolescenții trăiesc într-o lume în plină schimbare. Și emoțiile evoluează. Vă aflați într-o perioadă a vieții în care aveți nevoie să trăiți enorm de multe experiențe pentru a descoperi cine sînteți. Prin definiție, trăiți într-o lume instabilă.

Dar ce se întîmplă atunci cînd două lumi atît de diferite se confruntă? Ei bine, se produce un conflict în care nu poți spune cine greșește sau cine are pe deplin dreptate. Pînă acum erai singură, nu aveai nici un prieten. Deodată l-ai întîlnit pe băiatul viselor tale, frumos, finuț, sexy, etc. Te-ai îndrăgostit atît de tare de noul tău prieten, încît ai adoptat stilul lui de viață. Începi să te îmbraci altfel, ai devenit mai independentă, mai absentă, pe scurt, ești o altă persoană. Dar ce te faci dacă prietenul tău este mai mare decît tine ca vîrstă, dacă se îmbracă excentric sau dacă este de altă rasă? De îndată ce el este cît de cît diferit de standardele societății, noua ta personalitate este atribuită acestui demon venit direct din iad pentru a-l corupe pe nevinovatul îngeraș. În cea mai mare parte a timpului, această schimbare nu se datorează decît în parte noului tău prieten, căci tu ești cu el deoarece simți nevoia să experimentezi acest stil de viață.

Pentru ca sa evitați conflictele, trebuie să-i faceți să înțeleagă pe părinții voștri că pentru a deveni adulți este necesar să trăiești aceste emoții intense, aceste experiențe diferite și stresante, și că nu prea aveți de ales, deoarece toată lumea din jurul vostru este în aceeași situație. Cu toate acestea, voi încercați să fiți fericiți așa.

Momentul ideal pentru a le spune ceea ce simțiți este acela în care vă uitați pe pozele lor din tinerețe; rugați-i să vă vorbească despre năzdrăvăniile pe care le făceau ei, de lucruri mai mult sau mai puțin ortodoxe pe care le făceau cînd erau de vîrsta voastră. Nu vă fie teamă să le puneți întrebări și ascultați-i ca și cînd i-ați considera niște mici eroi care chiar și la vremea aceea îndrăzneau să sfideze autoritea părinților. Faceți o paralela între ei și voi și spuneți-le că sînteți în aceeași situație în care erau și ei pe vremea lor. Este foarte important să le amintiți că și ei au fost tineri. Dacă, în cel mai rău caz, vă vor răspunde că ei au fost desăvîșiți, întrebați-i dacă nu le-ar fi plăcut să fie și ei din cînd în cînd mai puțin perfecți.

Dacă prietenul tău face notă discordantă, vorbește-le alor tăi despre calitățile pe care le are, de fericirea pe care o simți alături de el, despre situațiile pe care a știut să le depășească cu bine, despre comentariile pozitive pe care le-a făcut la adresa lor.

Exemplu: mi-a zis că vă consideră foarte corecți și „ca lumea”, etc.

Cere-i prietenului tău să caute să nu fie prea „expresiv” în modul de a se îmbrăca sau în limbaj. Vorbește-i despre subiectele preferate ale părinților tăi și cere-i să le pună întrebări pe această temă și să asculte cu atenție răspunsurile lor. Important este să se arate interesat de ceea ce spun ei. Nu este necesar să-și povestescă viața, pentru că părinții tăi vor încerca oricum să-l supună la un interogatoriu demn de un adevarat F.B.I. Răspunde pur și simplu la întrebări fără divagații și întoarce conversația spre ceea ce îi pasionează pe ei. Odată ce părinții tăi îl vor găsi pe bărbat „OK”, vei fi ferită de probleme chiar dacă uneori vei mai ieși din standardele lor, alături de amicul tău. Nu va fi așa de grav, pentru că prietenul tău este, așadar, „OK”.

Dacă prietenul tău este mult mai mare ca tine (cu trei sau cu patru ani sau chiar mai mult), nu le spune părinților imediat ce vîrstă are el, urmează sfaturile de mai sus, adaugă și faptul că ești foarte matură și că asta ai și căutat la noul tău prieten. Spune-le că le înțelegi îngrijorarea în ceea ce privește diferența de vîrstă și că ești alături de ei. Ți-ar fi plăcut și ție ca el să fie de acceași vîrstă cu tine, dar că nu s-a întîmplat așa și că nu poți face nimic.

Întreab-o pe mama ta dacă nu i s-a întîmplat niciodată să se îndrăgostească de un bărbat mai mare ca ea. Ar fi însemnat ceva așa de grav pentru ea încît să renunțe la iubirea vieții ei numai pentru o diferență de cîțiva ani. (În concluzie, trebuie să înțelegeți că părinților le plac lucrurile stabile și pe față).

În ceea ce vă privește pe voi, cu cît le veți arăta părinților voștri că încercați să trăiți unele experiențe în scopul de a atinge, ca și ei, această stabilitate, cu atît mai mult cu cît ei vă vor accepta și vor exista mai puține conflicte între generații. (Z.B.)