„Uită-te la ea, maică… E găină adevărată… Adevărată, maică… Degeaba spui că nu face trei sute de mii… Are aproape patru kile, maică… Și e adevărată…!” Bătrîna repetă, la nesfîrșit, că găina ei e… adevărată. Unde am mai auzit eu chestia asta…? Aa, cu mulți ani în urmă, vară-mea, cunoscuta artistă Florina Cercel, i-a scris tantei Maria, maică-sa, adică, altfel spus sora unică a mamei mele, să-i facă pachet și să-i trimită în București o „găină adevărată”. Pe vremea aceea tante Maria, împreună cu soțul ei, nenea Mitică Cercel, trompetist în Fanfara militară din Botoșani, locuia în acest tîrg moldovean, iar curtea îi era plină de… găini adevărate. Găini crescute cu boabe de păpușoi și ceea ce scurmau prin pămîntul reavăn, carne fragedă, gustoasă, aurie, cum aveam să citesc, undeva, cu mulți ani după aceea. Iar acum bătrîna asta care s-a rătăcit prin piața cea mare a Bacăului încearcă să convingă lumea că găina ei e adevărată, adică provine dintr-o ogradă țărănească, dintr-un cîrd de surate hrănite cu bunătățile acelea care o fac inconfundabilă… E ger în ianuarie, anul acesta ianuarie nu glumește cu noi muritorii, frig, părinte, strașnic frig, vorba humuleșteanului, o privesc pe bătrînă, e vînătă de frig, dar ochii îi strălucesc la gîndul că va face o afacere profitabilă, că va pleca acasă cu ceva bănuți, banul ăsta, gîndește ea, nu mai are nici o valoare, dacă va lua măcar douăsute cincizeci de mii, ea cere trei sute, va fi bine, strînge de pe-acum ban cu ban că e bătrînă și nu știi zilele omului… Plec și intru într-unul din magazinele alimentare, tot de aici, din piață, magazin în care am mai fost și văd, cu surprindere, într-o ladă frigorifică, găini congelate, iar anunțul, cu preț cu tot, sună irezistibil: „Găini aurii… 57.000 lei kilogramul!” O întreb pe vînzătoare – o doamnă simpatică, volubilă – de ce-i zice „găină aurie” și ea-mi răspunde că-i zice așa după culoare: „Nu vedeți cît e de frumoasă…? Are pielea și grăsimea galbenă… E o găină adevărată, e crescută în condiții de curte la Constanța, la o fermă de unde se aprovizionează magazinul nostru…” Și, așa mi-am amintit din nou, în aceeași zi de vară-mea, de dorința ei de a mînca o găină adevărată… Și aurie… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns