Omul, ca ființă rațională, acționează în general sub impulsul unei nevoi imediate ori în virtutea unor credințe, idealuri, pasiuni etc. A existat, înainte de 1989, și s-a amplificat după evenimentele de la sfîrșitul anului în cauză, mentalitatea, falsă, că românii ar fi leneși și indolenți. În timpul comunismului era la modă zicala: „…ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Zicerea în cauză avea un sîmbure de adevăr, dar nu și vreo legătură cu predispoziția genetică a românului spre nemuncă. Slaba productivitate se datora nu leneviei, ci numărului mare al celor ce își primeau salariile, fără muncă, pe spinarea pălmașilor. Era un tribut plătit nejustificat. În toată economia românească exista o suprastructură de activitate sindicală, de tineret, de partid și funcționari administrativi, de personal neproductiv care erau plătiți practic din produsul creat de muncitorul de rînd. Exista teama, dar și furia ascunsă împotriva „împingătorilor”, care forfoteau de la șeful de echipă și brigadierul din C.A.P., la trepădușii din fabrici și uzine, pînă la activiștii de tot soiul, începînd cu cei de la C.C. al P.C.R. și pînă la cei de la minusculele puncte de lucru.
În urma evenimentelor din 1989, în „baia de libertate” românii ținuți în bici și structuri bine organizate au pățit precum cîinele, care nefiind lăsat liber rupe lanțul, o ia razna și nu se întoarce acasă 2-3 zile, pînă îl răzbește foamea. După perioada de euforie din 1990, cei dotați cu ceva spirit comercial au ciupit cîte puțin de la locurile de muncă și au trecut peste graniță tot ce se putea căra, de la salam la rulmenți și pînze de bomfaier. Cei mai îndrăzneți, dotați cu o doză de risc și obrăznicie, au devalizat băncile, cooperativele de credit, și-au început afaceri în nume propriu sau i-au scos pe alții în față, ei conducînd lejer din umbră. Unii dintre „îmbogățiții de peste noapte” recunosc deschis că au înșelat prin „ruperea plumbilor”, adică desigilarea unor jocuri de noroc, alții nu se sfiesc să spună că trăiesc din relații și comisioane, adică din foloase necuvenite și mită. Și încet-încet societatea s-a polarizat, cercul celor bogați și masa săracilor.
Alergînd după mirajul Occidentului, guvernele ce s-au perindat în așa-zisa perioadă de tranziție au fost obligate să închidă complexele industriale și agricole, s-au desființat locuri de muncă, mîna de lucru a devenit foarte ieftină și obligată să pribegească pe întreaga planetă, din Germania în Suedia și din Canada în Australia. Dar nu au plecat doar meseriași buni, ci și creiere super-dotate, din învățămînt și cercetare. Cei care nu s-au dezlipit de locul de muncă, sigur dar cu salariu prost, precum și cei care agonizează cu familia doar din alocația de stat pentru copii și ajutorul social primit cînd și cînd, au observat că semenii lor „mai inventivi” trăiesc împărătește, fără muncă și sudoare, și sparg sutele de milioane prin alte țări de soare pline. Văzînd că se poate trăi, și încă foarte bine, fără muncă, sărăcimea post-decembristă fie s-a îmbolnăvit de lehamite ducîndu-și zilele de azi pe mîine, fie a trecut la fel de fel de „artificii”, de la furturile mărunte pînă la „tunurile” cu cecuri fără acoperire . S-au trezit însă cam tîrziu, piața jongleriilor financiare și a jocurilor de culise fiind ocupată de rechinii locali serviți de plevușcă. Și uite așa, „Ion prostu’ „, „Gheorghe sluga” și „Maria proasta satului”, văzînd că alții s-au pricopsit pe spinarea lor nu vor să mai muncească decît așa, în dorul lelii, cît să nu moară de foame. Așadar, societatea i-a condamnat la nemuncă! Cei care au împînzit globul și au avut șansa unui loc de muncă, au reușit să cîștige binișor, și-au construit case trainice în țară, fie s-au pripășit printre străini, unde sînt respectați pentru capacitatea intelectuală și munca intensă pentru cîștig. Au o motivație – cîștigul pentru o viață mai bună. E drept, sînt și cerșetori și hoți, dar nu ei predomină. Totuși, își motivează și ei aceste „ocupații”, cerșesc și fură de la cei bogați, care nu vor sau nu pot să le asigure un loc de muncă, pentru că și Occidentul are probleme de șomaj.
Că românii sînt inventivi și muncitori atunci cînd au o motivație, o dovedește explozia industriei confecțiilor, unde italienii aduc mașini și materie primă, dar și intenția unor firme străine de a înființa filiale în România pentru buna pregătire profesională și mînă ieftină de lucru. Grav este că majoritatea românilor din țară și de aiurea o duc greu, dar extrem de grav este că fiii acestora nu au nici un orizont și, în consecință, nici o motivație pentru școală, îngroșînd numărul analfabeților.
Rostea Nicolae Iorga un avertisment – „Atenție, maică Țară!”. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns