• străinii fac mai mult pentru Eminescu, cel puțin mai mult decît noi, deși el e comoara noastră
Azi, în 2004, Eminescu poate fi găsit și în Stalingrad – Volgorod cu chipul imprimat pe o monedă care a fost scoasă ca ediție jubiliară la împlinirea a 100 de ani de la moartea sa. Această monedă valorează zero ruble și a circulat în URSS ca o dovadă, probabil, că îl consideră unul de-al lor. Eu nu știu ce dovadă avem că Eminescu este unul de-al nostru?
Totuși, ziua de 15 ianuarie a fost un prilej de comemorare a identității lui ca poet, de aceea în diferite cadre mai intime sau mai populare s-au recitat poezii, s-au depus flori, reamintindu-ne și iubind din nou munca sa.
Trebuie să fim recunoscători și realiști că opera sa este o comoară națională, chiar dacă o valorificăm doar printr-o monedă. Totuși, boala ce a atins societatea noastră odată cu tranziția și care afectează cel mai grav tinerii este indiferența. Poate nu doar din cauza noastră nu reușim să avem o imagine clară asupra unor valori. Poate că e și din cauza celor care coordonează societatea și fac în așa fel încît noi să ajungem să apreciem alte valori promovate mult mai bine de alte țări și mult mai rudimentare.
Cînd mă gîndesc la Brâncuși mă simt jenată și umilită, probabil cum s-a simțit și artistul. Statul român nu l-a apreciat pe Brâncuși. Au făcut-o însă alții. Francezii au mirosit potențialul sculptorului și l-au tratat decent, ca pe unul de-al lor, în timp ce noi, românii, cu adevărat de-ai lui, l-am uitat. E aproape de neînțeles cum noi am putut lăsa în mîna altora atelierul lui Brâncuși statului francez. În prezent, Franța se poate mîndri că este deținătoarea de drept a tot ceea ce Brâncuși a semnat. Și nu este singurul exemplu pe care îl pot enumera referitor la felul mizerabil în care au fost tratați oameni de seamă ai noștri.
Trebuie să ne bucure fiecare semn, gest în scopul descoperirii unor persoane precum Eminescu. De aceea salut ideea domnului Dan. C. Mihăilescu de a publica cu acest prilej aniversar o carte cu privire la misterele provocate de viața, munca și moartea poetului, această carte putînd fi găsită doar la UNITER. Ar trebui sprijinită orice idee venită în acest sens, pentru că, nu-i așa, valorile românești trebuie întîi aprofundate în țară și apoi exportate sub diferite chipuri. (Lidia BUTACU)
Lasă un răspuns