Sfîntul Averchie a fost episcop în Ierapole, cetate din Frigia, și a trăit pe vremea împăratului Marc Aureliu. Tradiția spune că, odată, cînd s-a făcut un mare praznic împărătesc păgîn și necredincioșii s-au adunat pentru a cinstii zeii, Sfîntul, cu mult curaj, a sfărîmat în țăndări statuile idolilor. Atunci, preoții păgîni au făcut legămînt ca să-l omoare pentru a se răzbuna, însă Averchie, fără teamă, a ieșit în mijlocul cetății, și a început să învețe poporul cuvîntul Evangheliei. Idolatrii i-au trimis trei tineri chinuiți de duhurile necurate, pe care Sfîntul i-a vindecat și i-a adus pe calea credinței în Hristos. Oamenii, cînd au văzut minunea petrecută, au început să creadă în Dumnezeul propovăduit de Averchie, mai ales că el îi mîngîia pe cei ce sufereau, îi ajuta pe cei sărmani și vindeca pe cei bolnavi. Sfîntul a tămăduit și pe fiica împăratului, Lucilia, și a refuzat să primească răsplată pentru fapta sa, cerînd să dea săracilor din Ierapole mîncare și să se zidească băi calde, pentru folosul bolnavilor. Averchie a tămăduit și pe orbi, învățîndu-i să creadă în Hristos, rugîndu-se pentru dînșii și zicînd: „Doamne Iisuse, lumina cea adevărată, vino și deschide ochii robilor Tăi”. Și, după ce îi făcea să vadă îi boteza. Apoi, a călătorit mult în Siria și Mesopotamia, aducînd împăcare între bisericile învrăjbite din cauza ereziilor, pentru care a fost numit „cel întocmai cu apostolii”.
Sfîntul Avechie a murit la vîrsta de 72 de ani, și a rămas pînă în zilele noastre piatra sa de mormînt scrisă de el însuși.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Maria Salome
Noul Testament amintește numele cîtorva femei care s-au aflat în preajma lui Iisus în timpul activității sale publice. Între aceste suflete generoase și delicate se află și soția pescarului galiean Zevedeu, mama apostolilor Ioan și Iacob, Maria Salome. Se poate presupune că Maria Salome a depus o grijă și o activitate remarcabile în viața micii comunități apostolice, deoarece s-a considerat îndreptățită să se adreseze Mîntuitorului cu o cerere mai puțin obișnuită, anume ca „cei doi fii ai ei să șadă unul la dreapta Ta și celălalt la stînga, în Împărăția Ta”. Această cerere a produse iritare în rîndul celorlalți apostoli și a dat ocazie Învățătorului să expună concepția sa referitoare la modul de a înțelege autoritatea. Anume, „cine vrea să fie cel mai mare printre voi, să fie servitorul vostru, iar cine vrea să fie în fruntea voastră, să se facă sclavul vostru”. Maria Salome face parte din grupul femeilor care l-au urmat pe Iisus la Ierusalim, cu prilejul sărbătoririi ultimului Paște, și apoi au urcat împreună cu El pe muntele Calvar, pentru ca apoi, în zorii zilei dintîi a săptămînii, să alerge la mormîntul Domnului și să aibă fericirea de a auzi vestea minunată a Învierii. După înălțarea la cer a Mîntuitorului, Maria s-a urcat într-o corabie cu Maria Magdalena, cu Maria lui Iacob și o servitoare numită Sara, și au fost purtate de valuri pînă în apele Mediteranei, spre coasta de sud a Franței, mai sus de Marsilia unde și astăzi sînt venerate într-un sanctuar celebru, care a dat numele localității respective „Les Saintes Maries de la Mer” – „Sfintele Marii de pe mare”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns