AGORA Legea lui Pareto

Doru CIUCESCU

Vilfredo Federico Damaso Pareto, un economist italian pasionat de statistică, a constatat, în 1906, că „80 la sută dintre terenurile din Italia aparțin unei entități de 20 la sută din populație”. Mai tîrziu, tot Pareto, care avea drept hobby grădinăritul, a observat că „80 la sută din producția de mazăre este dată de 20 la sută din plante”. Aparent atras de partea ludică a existenței, Pareto a îndrăznit să ridice aceste două observații la nivel de lege, denumind-o „legea 80/20”, care seamănă foarte mult cu un joc de cifre. Această lege, considerată la început elucubrantă, consecință a unui spasm clonic, s-a impus treptat, în ciuda vicisitudinilor de tot felul. Discuțiile despre cît adevăr ascunde această lege paradoxală au divizat specialiștii din multe domenii de activitate și de diferite nuanțe. În mecanică, legea 80/20 poate avea formularea următoare: „80 la sută din defecțiunile unui automobil sînt provocate de 20 la sută din piese”.

Pentru prima oară am avut ocazia să constat puterea legii 80/20 chiar pe pielea mea, la vîrsta rotundă de 55 de ani, cînd, forțat de împrejurări, am intrat pe mîinile unui medic stomatolog. Atunci am apreciat, cu aproximație rezonabilă, că 80 la sută din durerea de dinți pe care am suportat-o în toată viața a fost provocată de 4 incisivi și cîteva măsele.

Pe 15 ianuarie a.c., într-o seară, știind că am o datorie de îndeplinit, am luat din raftul bibliotecii primul volum al albumului „Eminescu – un veac de nemurire”, apărut în 1990 sub egida Editurii Minerva. Atenția mi-a fost atrasă, încă de la prima pagină, la citirea studiului introductiv elaborat de bine-cunoscutul istoric și critic literar Alexandru Piru, născut pe plaiuri băcăuane. Acolo am citit că Mihai Eminescu, cel care a fost, conform opiniei unor renumiți critici literari, „poetul național”, „poetul nepereche”, „doctrinarul și filozoful”, „geniul tutelar al culturii neamului”, „făuritorul limbii române”, „Dumnezeul verbului românesc”, „Luceafărul”, dar și Titi, după cum obișnuia să-l alinte Veronica Micle, și-a întocmit singur bilanțul celor 18 antecesori. Cînd i-am numărat, datorită unei deformații profesionale, am constatat că au fost menționați numai 16 dintre ei. Citez: „Ei sînt în ordinea vîrstei: Cantemir, tatăl Dimitrie, sau fiul Antioh, Alexandru Beldiman, Ioan Prale, Iancu Văcărescu, Barbu Paris Mumuleanu, Daniil Scavinschi, Anton Pann, Ion Eliade Rădulescu, Alexandru (Alecu) Donici, Constantin Negruzzi, Vasile Cîrlova, Grigore Alexandrescu, Cezar Boliac, Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri și Dimitrie Bolintineanu. Curios, m-am dus la sursă și am recitit poezia „Epigonii”. Am constatat că în studiul introductiv fuseseră omiși „Cichindeal gură de aur” și Alexandru Sihleanu. Sărind peste această inadvertență nerelevantă, am continuat lectura acelui studiu introductiv și am mai citit că, în 1866, cînd Eminescu a început să scrie, mai trăiau numai 5 din cei 18 antecesori. Avînd aceste informații, pun întrebarea: se poate afirma, conform legii lui Pareto, că 80 la sută din contactele personale ale lui Eminescu cu antecesorii lui au fost realizate cu 20 la sută dintre aceștia?

În același studiu introductiv mai este menționat faptul că „…Eminescu a scris deci peste 800 de pagini de poezie, din care în timpul vieții a publicat doar o pătrime”. Pe baza acestei informații, pun întrebarea: se poate afirma, conform legii lui Pareto, că 80 la sută din activitatea de poet a lui Eminescu, cunoscută de contemporanii lui, a fost reprezentată de 20 la sută din paginile de poezie scrise de el?

Lăsînd la o parte speculațiile care s-ar putea face aplicînd legea lui Pareto activității lui Mihai Eminescu, mă orientez spre știrile din mass-media, care sînt mai apropiate de grijile traiului de fiecare zi.

Astfel, la sfîrșitul anului trecut, revista „Capital” a publicat o listă cu 300 de români care dețin bunuri în valoare mai mare de 10 milioane de dolari. Fiind în posesia acestei informații, formulez întrebarea: se poate afirma, conform legii lui Pareto, că 80 la sută din bunurile din România aparțin unui eșantion de 20 la sută din populație?

Recent, raportorul U.E., baroneasa Emma Nicholson, în paragraful 19 al documentului intitulat „Progresele înregistrate de România în vederea aderării”, a menționat negru pe alb: „Recomandă Comisiei și Consiliului să suspende negocierile de aderare cu România, în forma lor prezentă, în scopul de a da întreaga prioritate ghidării acestei țări spre stabilirea supremației legii, care este cel mai important dintre criteriile politice de la Copenhaga”. Arie Oostlander, euro-parlamentar, a declarat că amendamentul exprimă preocuparea Parlamentului European privind fenomenul corupției din România. La această acuzație, premierul Adrian Năstase se uită în curtea opoziției și vede, în special, faptul că „noi (?!) am făcut un lucru oribil: n-am lăsat PNȚCD să intre în parlament”, aluzie la faptul că Arie Oostlander este de orientare creștin-democrată. El nu privește în curtea lui și uită că a fost nevoit, la insistența opoziției, să înlocuiască unii miniștri pentru scandaluri, care au făcut valuri atît în presa românească, cît și în cea occidentală. Avînd în vedere aceste ultime știri neliniștitoare privind posibilitatea aderării României la U.E., mă tentează întrebarea: se poate afirma, conform legii lui Pareto, că 80 la sută din imaginea proastă pe care și-a făcut-o guvernul Năstase în Europa și a condus la apariția amendamentului Emmei Nicholson, a fost provocată de 20 la sută din miniștrii lui?

Eu, personal, am numai unele certitudini, dintre care voi enumera, din lipsă de spațiu editorial, doar cîteva: 80 la sută din timp îl petrec numai pentru 20 la sută din activitățile mele; 80 la sută din ceea ce am realizat cu adevărat valoros este constituit doar de 20 la sută din preocupările mele; 80 la sută din substanțele nutritive nepoluate și utile organismului meu sînt conținute în numai 20 la sută din alimentele pe care le consum; 80 la sută din cheltuielile mele pentru sănătate sînt legate de 20 la sută din medicamentele care îmi sînt prescrise; 80 la sută din totalul energiei vieții mele s-a consumat în…20 la sută din anii pe care i-am trăit.