Joia trecută am fost invitat la o bibliotecă de cartier. Să fiu drept, nu știam că în Bacău avem și biblioteci de cartier și aflarea acestei vești m-a bucurat nespus. Mi-a telefonat vechiul meu prieten Eugen Șendrea, cu care nu mă mai văzusem de un car de ani, omul acesta exuberant, cunoscut în urbea noastră, și nu numai în urbea noastră, ca istoric, publicist, scriitor. Mi-a zis că sînt „invitat special” la Cenaclul literar de pe lîngă biblioteca de cartier unde lucrează în prezent, Cenaclu înființat chiar pe 15 ianuarie a.c., ziua de naștere a marelui noastru poet național Mihai Eminescu. „Vino, domnule, n-o să regreți, mai ales că or să fie prezenți și literați cunoscuți, precum Mara Paraschiv, Nicolae Mihai, Sorin Tiliță și alții, dar și cititori pasionați de carte, publiciști, ca Viorel Giurgiu, inginerul care, într-o vreme, ți-a fost colaborator apropiat la Deșteptarea…”. Și mi-a dat și adresa bibliotecii: Cornișa Bistriței, nr.9, scara A, la parter…O încăpere modestă, la parterul unui bloc de locuințe, peste trei mii de cărți în rafturi, un birou, scaune și amfitrionul, Eugen Șendrea, apoi președintele noului Cenaclu, Sorin Tiliță, scriitor, apoi un bărbat tînăr, inginerul Viorel Șerban, după care au început să vină: Mara Paraschiv, cunoscută poetă, autoare de cărți de poezii pentru copii, Nicolae Mihai, poet, cunoscut pentru numeroasele lui volume de poeme, Viorel Giurgiu, publicist, domnul Constantin Dragon, cititor, abonat al bibliotecii – om pe care l-am cunoscut și întîlnit de multe ori, cu ani în urmă, în documentările mele gazetărești… Toți, sau aproape toți acești oameni prezenți aici au citit din creațiile lor, s-au purtat discuții, unele „organizatorice”, adică privitoare la funcționarea bilunară a cenaclului, altele privitoare la textele citite, nelipsind și observațiile critice, prietenoase, constructive… Dar nu la acestea vreau să mă mai refer. Ceea ce m-a impresionat adînc a fost sufletul acestor oameni, pasiunea lor pentru Carte – am scris cu literă mare – într-o vreme cînd, din păcate, Cartea e considerată, de mulți, ca „nemaifiind o modă”, nu mai zic de pasiunea lor pentru scris! Cum spuneam, biblioteca are trei mii de volume, iar Eugen Șendrea îmi spunea, despre cititori, că sînt locuitori din zonă, mulți sînt oameni în vîrstă, care vin aici „ca la ei acasă” pentru a sta de vorbă cu el, pentru a „face politică” sau a se confesa în cutare sau cutare problemă, pentru a împrumuta cărți recomandate de bibliotecar… Chiar dacă acuma, iarna, caloriferul nu prea e în „elementul său”, aici oamenii găsesc căldura unui suflet deosebit – l-am numit pe Eugen Șendrea. Iar ideea înființării Cenaclului – inițial i s-a spus „Cenaclul de Joi”, dar s-a stabilit să i se găsească o altă titulatură – mie îmi apare ca un act de credință față de cuvîntul scris, ca o minunată apariție pe harta culturală a municipiului și, de ce nu, ca un autentic act de curaj dovedit de niște oameni hotărîți să stimuleze creația literară. Iar acest lucru e sublim! (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns