Aventură în Germania a directorului de la Protecția Copilului

• în 1992, Sorin Brașoveanu a muncit, timp de cîteva luni, în construcții, în Germania

Inginer, patron de ziar, șef la Centrul de Minori, muncitor în Germania, patron de magazine alimentare. O înșiruire de funcții și profesii, între care nu există, cel puțin la prima vedere, nici o legătură. Totuși, fiecare dintre acestea posturi i-a fost foarte familiar, pentru perioade ma lungi sau mai scurte de timp, actualului director general al Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC), Sorin Brașoveanu. După ce a pus punct experienței jurnalistice la revista „Cioara vopsită”, el a devenit șef al Centrului de Minori. Postura nu l-a împiedicat, însă, să-și ia un concediu fără plată și să plece la muncă în Germania. „Era perioada în care mirajul Occidentului era foarte mare, mai ales că circulau tot felul de povești pe tema aceasta și am vrut să trăiesc direct o astfel de experiență. În plus, eram într-o situație financiară destul de precară”, și-a amintit directorul Sorin Brașoveanu.

Un prieten stabilit de ceva vreme lîngă Nurenberg l-a ajutat să-și găsească, într-o primă fază, cazare și masă la o pensiune. Un loc de muncă a fost, însă, treaba actualului director de la Protecția Copilului, care a bătut, pur și simplu, din poartă în poartă pînă a găsit. „În prima săptămînă nu am avut altceva de făcut decît să îngrijesc un teren de tenis, dar după aceea am lucrat efectiv în construcții. Mai exact la pikamer, treaba mea fiind să dau jos tencuiala de pe construcțiile care se renovau. Cel mai mult, vreo două luni, am fost la o biserică. Cîștigam cam 10-15 mărci pe oră, ceea ce, pentru un român, era o sumă destul de frumoasă, în condițiile în care în țară nu cîștigam, ca șef de centru, mai mult de 100 de mărci. Totuși, dacă trebuia să trăiesc în Germania cu acești bani și o duceam destul de greu. Atunci am înțeles că singura motivație care îi ținea pe tineri în Occident era banul”, ne-a mărturisit directorul Sorin Brașoveanu.

După trei luni, el a primit drep de muncă pentru un an întreg, dar numai peste două săptămîni avea să se întoarcă definitiv în România. „Un timișorean mi-a spus că el vine acasă cu mașina și că mai are locuri libere. În două minute am decis să mă întorc și eu. Gîndeam că vin în Romănia să-mi rezolv problemele cu serviciul și apoi să pklec înapoi, dar cîțiva prieteni m-au sfătuit să rămîn și nu îmi pare rău deloc că s-a întîmplat așa”, a încheiat șeful DGPC. (Eduard CUCU)