Tatăl lui Mahmud
Doru CIUCESCU
Continuăm relatările din lumea arabă cu un episod din care vom cunoaște obiceiuri și practici referitoare la căsătorie și familie, care pot stîrni mirare și multe semne de întrebare…
Eram la o masă din patiseria „Khobz as skhun” (Pîine caldă), de pe bulevardul „Muhammad al Khamis” (Muhammad al V-lea) din Casablanca. Serveam o prăjitură, denumită „mille feuilles” (o mie de foi) și am observat că se apropie de mine un tînăr cu tenul închis, ușor gălbui, cu părul negru, tuns scurt, dat cu gel, ale cărui buze cărnoase erau deosebit de senzuale. L-am recunoscut pe Mahmud (Slăvitul), cel care, cu cîteva zile în urmă, într-o pauză a ședinței de desen de la Institutul Industrial Superior, mi-a fost prezentat de studenta mea Jamila (Frumoasa), ca fiind prietenul ei. Noul venit s-a așezat lîngă mine și mi-a spus că patiseria este proprietatea tatălui său, Maaruf (Cunoscut), care se apropiase deja de noi. Maaruf era un bărbat de înălțime medie, mușchiulos, cu burtă respectabilă, ușor chel dar, în compensație, păros pe piept pînă la baza gîtului. Pe fața lui se vedea zîmbetul omului care se simte bine în pielea lui. Avea ochii negri, foarte vioi, iar buzele umede, ca unse cu grăsime. L-am invitat să se așeze la masă. Mahmud, politicos, și-a cerut permisiunea să plece, așa că am rămas numai cu tatăl lui, care, după unele ezitări, și-a manifestat intenția să-mi povestească istoria vieții lui. L-am încurajat cu mare plăcere în demersul lui:
– În prezent sînt văduv deoarece, acum o lună, a murit Fahima (Înțeleapta), care era cu 20 ani mai în vîrstă decît mine. M-am născut într-un cătun din munții Atlasul Înalt. Familia mea era foarte săracă și toată copilăria mi-am petrecut-o păzind caprele la păscut. În cătun nu era școală, și așa am rămas analfabet pînă azi. La 18 ani mi-am dat seama că acolo nu am nici un viitor, astfel că mi-am luat rămas bun de la părinți și de la cei 5 frați și 5 surori. Am coborît pe jos, cale de 30 de kilometri, urmînd valea tumultuosului pîrîu Urika, pînă ce am ajuns în Marracș (Marrakech). Acolo, cu puținii bani care îi aveam, am cumpărat un bilet de autobuz și am ajuns la Casablanca. Aici am găsit de lucru la patiseria aceasta, care aparținea fostei mele soții. Ea o cumpărase de la un „pied noir” (francez de origine europeană stabilit în Africa de Nord). Dormeam în spatele cuptoarelor și mă sculam cu noaptea în cap să aprind focul pentru ca la primele ore ale dimineții să iasă prima șarjă de pîine caldă. Fahima era conștientă că la vîrsta ei, de aproape 45 de ani, menopauza putea să apară curînd. Era o femeie slabă, cu sînii mici, de înălțime medie. Avea un mers drept, cu pași mărunți și cu o ușoară legănare a șoldurilor. Purta permanent un batic cu nod la ceafă, care îi acoperea obrajii și ridurile din colțurile ochilor. Avea ochii mici, negri și încercănați, ca la bolnavii de rinichi. Tenul închis, ușor gălbui, accentua impresia de persoană bolnavă. Singurul element senzual de pe fața ei erau buzele cărnoase. Uneori, în rarele ocazii cînd rîdea, în ochi îi apăreau niște luminițe jucăușe, care dispăreau repede. Deși avusese unele propuneri de căsătorie, Fahima le refuzase categoric. Se temea să ajungă soție, situație care, conform religiei noastre musulmane, echivala cu pierderea poziției dominante în familie. Eu păream a fi bărbatul docil, pe care să-l domine și cu care să-și realizeze visul de a avea un copil. Într-o seară, Fahima m-a invitat pentru prima oară în apartamentul ei de la etaj, ca să bem un „șai” (ceai) de mentă. Bănuiam intenția ei, dar mă simțeam nepregătit. Avusesem de mai multe ori relații sexuale cu o văduvă din cătunul meu din munții Atlasul Înalt. Cu fetele de acolo nu îndrăzneam să am experiențe sexuale normale pentru că ele nu doreau să-și piardă virginitatea. În perioada pubertății și adolescenței încercasem diverse perversiuni sexuale, orale și anale, cu verișoarele și verișorii mei, cînd se întîmpla să mă prindă noaptea pe la ei și dormeam laolaltă în camera copiilor, pe saltelele întinse direct pe pardoseală.
– Cu verișoarele și verișorii? am întrebat eu, uluit.
– Da! De altfel, cred că mai mult de jumătate dintre prietenii copilăriei mele au avut măcar o experiență sexuală anală. De asemenea, mai încercasem să-mi satisfac libidoul cu caprele pe care le duceam la păscut.
– Chiar cu caprele? nu m-am putut abține să întreb.
– Desigur! Pentru păstorii de vîrsta mea de atunci, această satisfacție nu era extraordinară. Cînd am intrat în apartamentul patroanei eram foarte emoționat. Fahima nu mai purta fularul islamic, astfel că i-am văzut, pentru prima oară, părul ei șaten și buclat, lăsat să cadă pe umeri, fapt care m-a excitat brusc. Amîndoi ne simțeam blocați, incapabili să rupem tăcerea. Totuși, într-o oră, am convenit să ne căsătorim. Recunosc că pentru mine a fost un mariaj din interes. El a făcut o pauză de un oftat, după care a continuat. Eu am fost tot timpul un bărbat docil. Ea mă domina din toate punctele de vedere. La un an după căsătorie s-a născut fiul nostru, Mahmud.
– Și acum, doriți să vă refaceți viața ?
– Am 54 de ani și vreau să recuperez cei 20 de ani trăiți cu o femeie mai în vîrstă cu 20 ani decît mine. De aceea, intenționez să mă căsătoresc de mai multe ori și numai cu fete tinere.
– Nu credeți că, totuși, diferența de vîrstă este cam mare?
– La noi acest lucru nu este considerat extraordinar. Eu aș vrea să urmez exemplul Profetului Muhammad, care a trăit 24 de ani cu soția lui, Khadija, o femeie mai în vîrstă decît el cu 15 ani, iar după moartea ei s-a recăsătorit de multe ori, astfel că, la un moment dat, a avut 9 soții tinere. Acum ați înțeles?
– Cred că încep să înțeleg, am bîiguit eu. Prăjitura se terminase, așa că mi-am luat rămas bun de la domnul Maaruf și am plecat, avînd în gură gustul de „mille feuilles” și, în minte, o mie de întrebări retorice.
Lasă un răspuns