Sinaxar ortodox și romano-catolic

Luni, 23 februarie

Pomenirea Sfîntului Policarp

A fost un măscărici, în cetatea Tarsul Ciliciei, anume Vavila, care avea două femei, numele uneia fiind Comita, iar al alteia, Nicosa. Și acesta petrecea spurcat, făcînd cele plăcute celor ce slujesc diavolul. Însă, odată, a mers el la o biserică și s-a întîmplat a se citi la Evanghelie, într-acel loc, unde este scris: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.” Deci, auzind el aceasta, i s-a deschis lui inima spre pocăință și a început a plînge și a se ocărî pe sine pentru faptele sale, pe care le făcuse. Și, îndată după aceea, a ieșit din biserică, a chemat pe amîndouă femeile sale și le-a zis: „Voi știți cum am petrecut spurcat, împreună cu voi și, iată, vă dau vouă averea, pe care v-o făgăduisem. Încă, vă dau și partea mea. Deci, faceți-vă vouă parte întocmai din toate, pentru că eu, de acum, toate le las și mă voi lepăda de toate și, ducîndu-mă, mă voi face călugăr.” Iar acelea, dacă au auzit acestea, i-au zis lui: Dacă la fărădelegi și la pierzare sufletească părtașe ți-am fost, acum, cînd voiești să faci lucrul plăcut lui Dumnezeu, ne lași pe noi? Și numai tu singur voiești să te mîntuiești? Cu adevărat, nu te vom lăsa pe tine, ci, și la lucrul cel bun, părtașe vom fi ție.” Aceasta auzind-o, Vavila, ducîndu-se s-a călugărit și s-a închis într-un turn al cetății. Iar acelea, vînzîndu-și toată averea lor, au împărțit-o la săraci și, în haine cernite îmbrăcîndu-se, și-au făcut o chilie mică, aproape de turn, și s-au închis acolo. Și era acest Vavila om smerit, plin de frica lui Dumnezeu, umilit și blînd și, fiind multora de folos și lui Dumnezeu plăcut, s-a mutat la viața veșnică întru Hristos Iisus Domnul nostru. (Pateric)