Logica disperării
Candidatura lui Marian Vanghelie la primăria generală a Capitalei a produs mai multă surpriză și uimire decît ar fi fost cazul. De ce tocmai el, un soi de politician de factură mai curînd caragialescă, cîntat și descîntat în fel și chip de toată mass-media nu doar pentru agramatismele lui – destul de frecvente și la alții cu pretenții mai mari -, cît mai ales pentru ieșirile lui intempestive, de țață isterică, bănuitoare și vindicativă, în stare să se ia la harță cu toți cei care ar îndrăzni să-l atace fie și cu un cuvințel? Celebre au rămas diatribele lui anti-Băsescu de pe vremea cînd actualul președinte al țării trebuia să suporte asaltul concertat al celor șase primari PSD de sectoare. Pe atunci, partidul aflat la guvernare nu numai că nu l-a temperat, cum s-ar fi cuvenit – fie și dintr-un elementar sentiment de jenă -, dar l-a trimes la înaintare făcînd din el un fel de purtător de cuvînt al celor aflați sub sigla celor trei trandafiri. Vocabularul lui de șătrar „școlit” pe maidanele Ferentarilor, argoul de „geambaș” pornit să te cumpere cu trei capace de bere ruginite și o canistră cu fundul spart, a dat întreaga măsură (și măreție) a celor care, de fapt, se aflau în spatele lui. Logica argumentelor solide poate fi înlocuită, după părerea celor în cauză, cu noianul invectivelor, al insultelor și al bălăcărelilor puturoase de mahala. Asta, în afară de condiția morală a respectivului, aflată mereu sub semnul întrebării. Tocmai din această perspectivă desemnarea lui Vanghelie drept candidat la primăria generală a Capitalei a produs atîta stupoare. Un primar general presupune o anumită calitate umană, o anumită conduită, un anumit comportament, mai ales că o astfel de funcție înaltă nu exclude posibilitatea unor întîlniri la nivel înalt cu diverși seniori ai politicii europene. Cum s-ar descurca bietul Vanghelie într-o întîlnire cu distinsul primar al Parisului sau cu cel al Londrei? Cei care l-au împins spre candidatură au, totuși, o logică: logica disperării. Culmea e că într-un partid în care spectrul înfrîngerii a făcut ravagii în ultima vreme, Salvatorul nu putea fi decît Vanghelie! Toți granzii pesediști, în frunte cu Năstase, Geoană, Oprescu fiind deja învinși în diverse scrutinuri electorale, nu mai prezentau soluții optimiste pentru o nouă candidatură. Partidul simțea nevoia unei tonifieri morale și în consecință oportunitatea de a arunca în luptă un învingător. Culmea e că, așa după cum se cunoaște – singurul învingător din rîndurile PSD-ului era, este insolitul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie. Un învingător, însă, contestat de mulți și în continuare contestabil. Pe învingător, însă, nu-l cauți după dinți, ca pe cai, chiar dacă după opinia multora, respectivul este considerat, mai curînd, un personaj de circ, sau de desene animate. Greșeala PSD-ului este, însă, aceea că face o regretabilă confuzie între sectorul 5 și restul Bucureștiului. Din nefericire, în acest sector majoritatea locuitorilor (de o anumită condiție socială) n-au nici o considerație pentru curățenie, pentru condițiile civilizate de trai, cum se întîmplă în celelalte sectoare ale Capitalei, unde primarii sînt sancționați drastic de electorat pentru astfel de probleme. Sînt, în acest sector, numeroase străzi îngropate în mormane de gunoaie, uliți desfundate unde noroiul ajunge pînă la genunchi, de-a lungul cărora se întind nesfîrșite șiruri de maghernițe, de colibe insalubre, gata să se prăbușească la prima adiere de vînt, iar cei ce viețuiesc în aceste condiții au o apetență ancestrală pentru un astfel de habitat. Majoritatea locuitorilor din acest sector se complac într-o astfel de stare, iar la vot contează majoritatea. Cum să dai într-un primar care se pricepe atît de bine să-ți conserve locul de baștină în tot ce are el mai tradițional, mai neaoș și mai strămoșesc?! Asta, cu atît mai mult cu cît se străduiește, bietul de el, să asorteze sordidul existențial cu niscai revelioane pe bani publici și pomeni bine țintite, la momentul oportun. In condițiile date, Vanghelie poate fi chiar pe viață primarul sectorului 5, unde are majoritatea asigurată și unde e vai de minoritatea care nu-l agrează, lipsită fiind de orice perspectivă! Dintr-o atare postură, însă, șansele lui Vanghelie de a ajunge primarul general al Capitalei sînt la fel de mari ca cele ale unui bulibașă de a ajunge președintele României. (Horia Ioan POPESCU)
Lasă un răspuns