Aniversare și referendum la Tescani
Vlad MARIN
Locuitorii fostei comune Tescani au intrat mai devreme în atmosfera proprie campaniilor electorale. Peste două săptămîni ei vor fi chemați la vot pentru a se pronunța asupra oportunității reînființării comunei în care cei mai mulți s-au născut, au învățat și au trăit. Comuna lor a fost desființată la reorganizarea administrativ- teritorială din 1968, act pe care locuitorii ei îl consideră și acum abuziv.
Tescănenii au cerut o «reparație istorică» în acest sens imediat după înlăturarea regimului comonist, printr-o scrisoare pe care, încă de pe 1 ianuarie 1990, preotul Nicolae Matei și un grup de cetățeni au adresat-o noilor autorități ale județului Bacău. Timp de aproape 14 ani cererea locuitorilor din Tescani a fost reînnoită, dar fără nici un rezultat. Nici cei care, în campaniile electorale, treceau prin satele fostei comune cu bine-cunoscutele promisiuni de mai bine și – în acest caz – de ajutor pentru reînființarea comunei nu le-au sărit în ajutor în acest sens, așa cum nici unul dintre celelalte ajutoare promise nu au mai ajuns la alegători. La Tescani, însă, se vede de la o poștă cum bruma de venituri care mai putea fi realizată pe seama potențialului economic al zonei era gestionată după bunul plac al edililor comunei Berești-Tazlău, iar problemele lor urgente rămîneau an de an nerezolvate. Acum, însă, speranța a reînviat. Pe 21 martie locuitorii cu drept de vot sînt așteptați să se pronunțe, democratic, pentru reînființarea comunei din care ar urma să facă parte satele Tescani, Romănești și Boșoteni.
Vatră de istorie și cultură în inima Moldovei
Localitatea Tescani împlinește astăzi 511 ani de la atestarea documentară. Evenimentul, prilej de frumoasă aniversare, este însă dublat, tot în acest an, și de împlinirea a 140 de ani de cînd această localitate a primit statutul de comună. Dacă primul dintre ele este marcat în istorie de emiterea, în 1493, a actului domnesc al lui Ștefan cel Mare prin care Sima Bahluianul a primit siliștea Stețcani, situată pe apa Tazlăului de Jos, cel de al doilea corespunde inițiativei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care în 1864 a propus discutarea, chiar la Tescani, a oportunității organizării comunelor urbane și rurale și înființarea consiliilor județene. Domnitorul nu a ales întîmplător locul, localitatea Tescani fiind amplasată la confluența unor importante drumuri comerciale, fiind însă și una dintre cele mai dezvoltate din zona Moldovei.
Destinul Tescanilor a fost cel al unor localități binecuvîntate. Oameni de mare importanță în istoria și cultura României, între care Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, s-au oprit ori au trecut pe aici și i-au crescut, prin greutatea numelor lor, faima. Astfel, așezarea s-a aflat mulți ani în stăpînirea lui Costache Rosetti Tescanu, care a patronat chiar de aici întîlnirile conspirative ale revoluționarilor de la 1848, dar care a jucat un rol imens și în înfăptuirea Unirii de la 1859 și a făcut parte, ulterior, din celebrul Divan Ad-hoc, ca reprezentant al partidei unioniste. În secolul următor, numele localității este legat, pentru totdeauna, de cel al compozitorului George Enescu (căsătorit cu o descendentă a familiei Rosetti) și, astfel, și de crearea unor capodopere ale muzicii culte, cum este cea mai importantă opera enesciană «Oedip», pe care a desăvîrșit-o pe plaiurile înflorite cu livezi întinse ale Tescanilor. Tot aici George Enescu a pus pe note și lucrări inspirate din folclorul autohton.
Evoluția economico-socială a comunei Tescani a fost supusă vicisitudinilor vremurilor prin care a trecut. Comuna a fost, însă, totdeauna un important centru civic și cultural și a avut chiar un rol strategic în derularea primului Război Mondial cînd, în 1917, generalul Averescu a creat aici o concentrare majoră a Armatei Romane.
Comuna Tescani, reședință de plasă în secolul trecut, a fost și este centrul unor importante exploatări petroliere și de gaz natural, de exploatare forestieră, dar și locul de organizare săptămînală a cunoscutului iarmaroc cu tîrg de vite. Tescănenii dispuneau de tot confortul pe care vremurile îl puteau acorda – prin funcționarea unui oficiu poștal și telefonic, a dispensarelor uman și veterinar, a unui oficiu al Casei de asigurări sociale, de fabrică de cherestea și bancă, dar și de școli, brutărie, biserici și cămin cultural. Înființarea Așezămîntului de Cultură „George Enescu” a propulsat localitatea definitiv pe traiectul itinerariilor culturale naționale și internaționale.
Lasă un răspuns