Ovidiu PAULIUC
Ca să înțelegi ce doresc românii de la alegerile viitoare trebuie să fii odihnit, să îți pui comprese pe ceafă și picioarele în ligheanul cu apă rece și să cugeți mult. Dacă ați remarcat ultimul sondaj de opinie CURS și ați pus cap la cap toate informațiile obținute acolo, e ca și cum ați fi intrat în labirint. Am observat la televizor sau în ziare diverse comentarii pe marginea acestor rezultate, dar care nu reușeau să contureze un profil al alegătorului român înfipt binișor în anul electoral 2004. Fiindcă ce ar putea dori de la viață un individ care se gîndește că o schimbare ar prinde bine poporului și familiei sale, dar ștampila „Votat” o pune tot pe cei trei trandafiri? Pentru că așa reiese din sondaj, unde în timp ce peste 40% dintre români doresc să ne conducă tot PSD-ul, la întrebarea despre necesitatea unei schimbări politice, numai 19% dintre cei chestionați nu ar dori să se întîmple nimic, ceea ce, practic, neagă prima informație. De partea cealaltă, 72% din populație dorește schimbarea politică, inclusiv dintre cei care vor vota PSD-ul. Mai departe: în timp ce 64% dintre români cred că fenomenul corupției a luat amploare, mulți dintre ei ar vota tot regimul actual, conștienți fiind că e sursa principală de corupție.
Că lucrurile ar putea sta altfel și că surprizele ar putea apărea acolo unde ne așteptăm mai puțin s-a văzut duminică, la vizita lui Stolojan în județul Bacău. La Moinești și Comănești, o mulțime de lume a ieșit în stradă să îl vadă și să îl asculte pe liderul liberal, dar și pe ceilalți din preajma lui, cum ar fi Cioroianu, căruia, orice i-ai face, nu are cum să semene cu grobieni precum Năstase, Mitrea, Agathon, Miky Șpagă, Talpeș, Stănoiu sau alții asemenea lor. Imaginea acelei mulțimi, care într-adevăr părea interesată de o nouă ofertă, a fost reconfortantă. La fel s-a întîmplat și la Bacău, unde Casa de Cultură s-a umplut cu două ore înainte de primirea oaspeților, iar la uși au rămas peste peste o mie de oameni. Așa ceva nu s-a prea întîmplat în 2000, la precedenta campanie electorală, cînd Convenția a capotat. Imaginile de duminică, ale mulțimilor de băcăuani, au amintit de alegerile din 1996, cînd s-a întîmplat pentru prima oară ceva notabil în democrația noastră post-decembristă, chiar dacă ceea ce a urmat a fost o mare dezamăgire.
Acum, românul pare că dorește din nou o schimbare. La fel lasă să se întrevadă același sondaj CURS, unde Alianța PNL-PD atinge pentru prima oară pragul, așa numit „critic”, de 30%, iar tendințele de creștere sînt încurajatoare. La fel de încurajatoare este și scăderea opțiunilor pentru PRM, ceea ce înseamnă că măcar unii dintre noi s-au mai maturizat și au înțeles cu ce se mănîncă politica.
Cel mai mare pericol care ne paște este inerția în gîndire, care, din păcate, ne caracterizează pe mulți dintre noi. Ne-am obișnuit să țipăm că în jurul nostru este gunoi, dar ne place să vină străinii să îl culeagă, ne-am obișnuim să spunem că e corupție, dar nu contenim cu șpaga la doctor, la poliție sau la primărie, vrem salarii mari, dar și chiul de la serviciu cît se poate, țipăm „hoțul”, dar nu mișcăm un deget cînd fură chiar sub ochii noștri. Din păcate, vedem lucrurile astea la tot pasul, dar, totuși, nu putem spune că, dacă peste tot se aud manele, sîntem cu toții mutanți orientali. Dimpotrivă, apele încep să se mai cearnă, și chiar dacă la alegeri nu se va produce schimbarea în bine, am văzut că sînt destui cei care măcar gîndesc la ea.
Lasă un răspuns