REPORTER ÎN PIAȚĂ Primăvară, primăvară…

Într-un an, mai demult, prin aprilie, cum primăvara nu mai venea, m-am adresat prietenului meu, mucalitul acela de Nae Lungu, odihnească-l, acum, Cel de Sus, iritat pe deplin că anotimpul acesta atît de drag mie întîrzie nepermis de mult. Amicul m-a privit, zîmbind: „Vine, ea, că n-are încotro!…” Și a venit și atunci și a venit în fiecare din cei 66 de ani pe care-i am, și a venit și anul acesta. Acum, ceva mai devreme, deși am unele îndoieli că iarna aceea pizmașă nu ne va mai încerca, deși fără putere, a venit, deci și faptul se simte peste tot. Lumea e mai veselă, piața devine tot mai bogată, deși, pentru buzunarul nostru, e destul de scumpă, dar faptul îl trecem cu vederea vizavi de vremea tot mai călduroasă, în așteptarea florilor de zarzăr și de măr și de vișin și de cireș… Da, piața e tot mai aglomerată cu cei care vin să vîndă „cîte ceva”. Iat-o pe bătrînica asta: a venit cu cîteva „buchete” de ștevie – cînd o fi ieșit așa repede ștevia asta! – proaspătă, diafană. Sau, iată-l pe moșulică din Buhoci, are, în față, ditamai grămada de grîușor, fraged, verde închis, numai bun pentru o salată sau în ciorbă!… Au venit oamenii și cu ceapă verde, și cu ridichi de lună, nu mai zic de pătrunjel, de mărar, de… Cînd vor fi vegetînd, așa de repede, bunătățile astea?, iar mă întreb și, ca de fiecare dată la vremea asta, mă minunez și nu mă mai dau dusului din fața tarabelor. Da, timpul nu așteaptă! Poți să-ți dai seama „unde ești” după cum arată piața. Sigur, nu-i am în vedere pe cei care vînd roșii ori pepeni – fructe aduse de prin cele țări străine, crescute cu „ajutători” așa, ca să arate cît mai… comercial, dar cu totul și cu totul în urma acelora care se fac pe la noi la vremea potrivită… Și așa, a venit primăvara, vorba lui Nae Lungu, fostul meu coleg de redacție, pentru că, pur și simplu, n-a avut încotro!… (Eugen VERMAN)