SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Gheorghe Mărturisitorul, mitropolitul Mitilenei

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ioan Baptista de la Salle

Fericitul Zosima a povestit o întîmplare despre un stareț de mănăstire cu o viață minunată: „Fiind eu în mănăstirea din Tir, a venit la mine un stareț. Și am citit împreună din Pateric cuvintele părinților, căci îi plăcea fericitului să citească din pildele sfinților, pentru că dintru acelea se umpluse el de fapte bune. Și, citind noi, am ajuns pilda starețului acela, la care au venit tîlharii și i-au zis: «Toate cele ce sînt în chilia ta, am venit să le luăm.» Și acela a zis: «Toate cîte veți voi, fiilor, să le luați.» Deci, luînd toate și ducîndu-se, au uitat o haina spînzurată într-un colț. Iar starețul, luînd-o și pe aceasta, a alergat în urma lor și le-a zis: «Fiilor, luați-o și pe aceasta, că ați uitat-o în chilia mea.» Iar ei, minunîndu-se de nerăutatea starețului au întors toate în chilia lui și, pocăindu-se, au zis unul către altul: «Cu adevărat om al lui Dumnezeu este acesta.» După ce am citit locul acesta, mi-a grăit starețul: Știi, părinte, că această pildă mult mi-a folosit mie? Atunci eu am zis către dînsul: Cum părinte? Și mi-a explicat: Odinioară, viețuind în părțile Iordanului, am citit locul acesta și m-am minunat de starețul respectiv și am spus: Doamne, învrednicește-mă a umbla după pașii starețului acesta, precum m-ai învrednicit a primi chipul monahicesc. Precum îmi doream, iată că, după două zile, tîlharii au venit. După cum au bătut în ușă, am înțeles că sînt tîlharii și am zis întru sinea mea: Mulțumită lui Dumnezeu, iată, a venit vremea, ca să-mi arăt roadele doririi mele. Apoi am deschis ușa și i-am primit în liniște. După care am aprins lumînarea și am început a le arăta ce aveam în chilia mea și le-am zis: Nu vă tulburați, fiii mei, cred în Dumnezeu și nu voi ascunde nimic de voi. Atunci m-au întrebat: Ai aur? Le-am răspuns: Adevărat, am trei galbeni; și am deschis vasul înaintea lor, iar ei, luîndu-i s-au dus cu pace.

Atunci, glumind, fericitul Zosima i-a spus starețului: Și nu ți i-au întors și ție, precum starețului aceluia? Starețul i-a răspuns: Nu. Să nu facă Domnul aceasta, că n-am voit ca să-mi întoarcă. Și a mai spus: Iată, vezi dorirea starețului și ce i-a mijlocit lui? Că nu numai nu s-a necăjit, dar s-a și bucurat, ca de o bună dăruire, că s-a învrednicit de această întîmplare.

Tot Fericitul Zosima a mai povestit despre acel stareț, care a pățit de i-au luat tîlharii banii, că odinioară a mers la tîrg să-și cumpere o haină nouă. După ce a luat-o, a pus-o sub el și a stat peste ea. Și după ce a dat un galben a vrut să mai dea și alți bani. Cum a început să numere banii, un oarecare a venit pe la spate și încet, a tras haina, vrînd s-o fure. Starețul fiind milostiv, dacă a simțit, a început a se ridica încetișor, ca și cum s-ar fi întins după bani, pînă ce acela a luat haina și s-a dus. După aceea nu l-a mai văzut pe el starețul. Și a explicat fericitul stareț: Nu este vătămător a avea ceva, ci este rău a avea cu împătimire. Căci un om ca acesta, chiar de ar avea și bogăția a toată lumea, trăiește, ca și cum n-ar avea nimic. (Constantin GHERASIM)