Mihai BUZNEA
În ultimii ani, vizitele neoficiale ale unor politicieni și demnitari maghiari, efectuate în județe ale Transilvaniei, s-au înmulțit, devenind un fapt obișnuit. Zilele de week-end sînt preferate, fiindcă mai tot omul se află pe-acasă și nu-i nici un bai dacă sînt călcați de oaspeți „de-o vorbire și de-o mamă”. Ba, chiar sînt motive de bucurie și plăcere. Vine omu’ să-și savureze cafeaua și pălinka, mai stă la o palavră, mai vorbește discuții, pune țara la cale și uite-așa se nasc ideile, de nici că le mai poți ține în frîu.
Dacă toate aceste veniri intempestive ar face parte din micul trafic de frontieră n-am avea nimic a spune, poate doar atît: simte omu’ nevoia să-și viziteze rudele cosangvine, după care mai și pleacă. Insă el ar vrea să rămînă. Nu acum, că n-are cum, dar o sosi el și momentul cînd va să spună: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…”, că doar asta îi e obsesia.
În zilele sărbătorilor de Paști cine credeți că i-a onorat pe ardeleni cu prezența sa? Însuși Nemeth Zolt, lider al FIDESZ – principalul partid de opoziție din Ungaria vecină și susținător fervent al ideii de autonomie administrativă și politică a Transilvaniei. La un ou roșu și o felie de cozonac, onorabilul parlamentar și-a dat drumul la gură (ca de obicei), reiterînd sloganurile arhicunoscute. Declarații așa-zis neoficiale de pe poziții tot neoficiale, dar făcute în public, la Sf. Gheorghe. Pasă-mi-te, chestiunea cu pricina îi cam stă la ficați și doar un tratament revizionist îl poate scăpa de năpastă. L-am auzit și-am exclamat: nem tudom, bolondulașiig! Păi cum să tac, ce, inima mea de român e mai insensibilă decît organul mai sus-citat al distinsului politician specializat pe măcinatul ideilor fixe îmbălsămate în venin?
Stau și mă-ntreb, ca tot românul-român: sîntem noi liberi la vorbă, da’ chiar așa?! Dacă eu, de-un exemplu, m-aș duce la Gyula și-aș striga în gura mare, în piața din inima tîrgului „…vrem autonomie și autoguvernarea ținutului, în numele conaționalilor majoritari și-n temeiul normelor Uniunii Europene”, oare m-aș mai întoarce acasă? N-aș risca să fiu transformat în gulaș pentru cîini sau în pastramă trufanda, vorba lui nenea Iancu?
Dar noi tăcem! Și-aici, și-acolo! Mai aleas acolo! Ne-astupăm urechile și treaba-i bistoș. Nu vrem să ne stricăm cu vecinii, iar pe ei îi doare-n cot. Alta li-i durerea și își caută leacurile pe-aici. Consiliul Național al Secuilor Maghiari ar fi, spun dumnealor, o soluție pe care o înghit ca pe-un balsam-minune. Lasă-i să se amăgească, dar pînă una-alta diverși doftoroi, precum și acest Nemeth Szold îi testează puterile vindecătoare. Trag nădejde să nu fie omologat vreodată.
Dovadă că gura lumii – slobodă – , bate cîmpii, e și-un SMS pe care l-am citit, deunăzi, pe-un post central de televiziune, la o emisune de fotbal: „…steliști, nu vă bucurați, că la anu’ veți veni la Timișoara cu pașaport”, dar și faptul că an de an, de vreun deceniu încoace, în trecătoarea Ghimeș-Palanca, în dreptul fostului hotar vremelnic de graniță indivizi veniți de dincolo, beți și turbulenți, obraznici și nesimțiți, se dau nestingherit în stambă desenînd cu vopsea groasă insemnele Ungariei, cîntînd imnul maghiar și marcînd vechile limite statale. Cu toate astea, nici c-am auzit ca vreunul dintre acești descreierați și derbedei, lipsiți deopotrivă de minte și de bun simț elementar să fie măcar urecheat pentru asemenea blestemății ce ne terfelesc pur și simplu demnitatea națională și onoarea. Guvernanții noștri se conduc, însă, după alte principii, întorcînd și obrazul celălalt spre a fi scuipat. Cui? Tocmai celor lipsiți de obraz! Iată de ce nu mă dumiresc deloc: de ce nu le-om spune, oare, de la obraz, mai ales că sîntem la noi acasă! Fiindcă politica gurilor închise nu poate duce decît la muțenie, surzenie și călcături pe bătături. Merităm noi așa ceva? De cine, și de ce, ne temem? Că în astfel de întîmplări nefirești nu poate fi vorba nici măcar de complezență.
Lasă un răspuns