• membrii clubului „Veniți cu noi” sînt mereu în păduri, pe traseele turistice, încercînd să curețe ce au lăsat alții în urmă • asta însă nu este suficient • Remus Lupu, președintele asociației, spune că s-a săturat să tot audă, la fiecare campanie electorală, promisiuni legate de ecologizare, fiindcă, în final, nimeni nu face nimic
Zi de zi, fiecare dintre noi trecem pe lîngă un copac sau pe lîngă cel puțin un spațiu verde, natural sau amenajat. De cele mai multe ori însă, nici nu observăm existența acestuia și devine parte din binecunoscutul peisaj din drumul spre școală sau serviciu. Cînd gînduri grele ne apasă, rupem instinctiv o frunză sau o crenguță dintr-un tufiș sau arbust, pe care apoi o facem bucățele în mîinile nervoase. Contribuim astfel, involuntar, la distrugerea a acestui lucru frumos din dreptul nostru. Probabil ce mai frumos și mai important de care beneficiem.
După ultimul recensămînt, în România s-au înregistrat circa 21 de milioane de cetățeni. Ce s-ar întîmpla cu spațiile verzi din fiecare oraș dacă cel puțin jumătate din populație ar face în fiecare dimineață acest gest? Consecințele nefaste s-ar răsfrînge în primul rînd asupra noastră. E cert însă că puțini sînt cei care vor să facă cu adevărat ceva util pentru natură. Printre aceștia se numără și Remus Lupu, un om care este mai mult decît interesat de binele naturii. E „pur și simplu-PRO NATURĂ”!
„Undeva prin anul 1987, impresionat de numărul mare de cruci de pe traseele turistice, împreună cu doi prieteni am hotărît să închegăm un club – o asociație, dacă nu-i prea mult spus – care să aibă ca scop activitatea turistică și cea de protejare a mediului”, declară bătrînul lup de munte. Așa că, în acest moment, „Centrul Regional de Educație Ecologică, Artă și Turism – Veniți cu noi” a ajuns să numere peste 250 de membri din toată țara: Bacău, Iași, Timișoara și Cluj, care reușesc să se adune cu toții doar la marile acțiuni din Bacău.
Deși Remus Lupu se declară „ultima găină din cotețul ăsta”, majoritatea membrilor îl consideră „un lup în adevăratul sens al cuvîntului”, întrucît printr-o ageritate, o ambiție și o voință demnă de admirat a reușit să coordoneze cele mai reușite activități eco. A reușit să țină active cercurile de artă fotografică, de creație plastică, de etnologie, cenaclul de creație și interpretare (muzică, literatură, artă dramatică, coregrafie), electrotehnică, acoperind astfel o mare parte din educația culturală a tinerilor băcăuani.
„Specialitatea” lui Remus Lupu rămîne însă turismul. „Noi ne mulțumim să facem puțin, dar concret, și în cele mai multe ocazii uităm să anunțăm presa sau oficialii. În decurs a peste zece ani am reușit să strîngem tone de gunoi „turistic” din zonele de campare, de pe malurile apelor, din zona apropiată a refugiilor și cabanelor, parcuri și zone de agrement din Munții Nemira, Ciuc, Tarcău, Hășmaș, Rarău, Ceahlău, Slănic Moldova, bălan, Poiana Sărată.
Hîrțoage vechi, cereri către conducerea locală stau răsfirate pe o masă mică de lemn dintr-o cameră duhnind a tutun de la parterul căminului «George Bacovia». Remus Lupu îmi observă privirea și începe: «Au trecut cîteva campanii electorale.Toți au promis: vom proteja spațiile verzi, vom stopa tăierile abuzive, vom îmbunătăți calitatea aerului și a apei! Vom curăța și amenaja tot ce ține de mediul natural!» Pînă acum, nimic. Nici un efort. Nici o acțiune. Parcă ne luptăm cu morile de vînt!”, mi-a spus el dezamăgit. Și parcă ar vrea să mai spună. Dar îmi privește ochii obosiți și zîmbește încurajator: „Gata, te-am intoxicat destul cu poveștile și mîhnirile mele de bătrîn. Trebuie să ne odihnim, muntele nu ne primește cu picioarele moi”, încheie el.
Înainte să ies, întorc privirea. Stă acolo liniștit, proptit în acel scaun vechi, visînd parcă la România ca la o uriașă rezervație naturală. Îngînă niște cuvinte și, deși gata să ies, îl aud: «… dacă oamenii ar asculta mai mult natura, poate ar înțelege-o, ar iubi-o și ar ajuta-o, pentru că ar ști atunci că viețile lor ar fi nimic fără ea… » (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns