Într-o recentă emisiune de seară pe un post național de televiziune, la o „masă rotundă” unde se dezbătea problema armelor de foc în România, printre invitați se afla și domnul Sergiu Nicolaescu, senator din partea PSD și membru al Comisiei de Apărare din Senat, care intervenise cu un amendament în comisia de specialitate la proiectul de lege promovat de Guvern.
Noi îl cunoaștem mai bine ca regizor și actor în propriile filme istorice. Recunoaștem că am vizionat cam tot ce a apărut în cinematografe în perioada de dinainte de ’89. (Nu spunem revoluție pentru că nu prea a fost!). Unele filme sînt reluate și pe canalul 2 al TVR și le revedem pentru că au ceva de comunicat.
L-am urmărit pe senator pe micul ecran și la unele dezbateri privind evenimentele din decembrie ’89, dar nu am putut să-i apreciem susținerile pentru că încerca să inoculeze idei ce sînt alături de realitatea crudă a evenimentelor din acea iarnă fierbinte. La activitatea desfășurată în cinematografie și Parlament omul nostru se bucură de apreciere, dar și de unele urzicări din partea confraților de breaslă și a adversarilor politici. La emisiunea cu pricina, favoritul nostru în ale filmului românesc și-a dat în petec, susținînd ca „gaia-mațu'” faptul că are dreptate privind necesitatea armelor letale în etapa actuală. Degeaba se străduiau un chestor șef și un ofițer de poliție să explice că deținerea unor arme chiar pentru autoapărare va crea incidente nedorite, dînd și exemple din țările cu tradiție în pușcoace, începînd cu pistolarii americani. Moderatorul emisiunii a intervenit, sugerîndu-i vajnicului apărător al pușcoacelor lui Mărgelatu să asculte și părerea cetățenilor, la care trufașul senator, fără regie, a replicat prompt că „…nu-l interesează ce spun oamenii”.
Ca să vezi, dragă Doamne, cine face legile în România anului 2004! Adică, românul de rînd sau oricare o fi el nu mai contează, este asimilat cu rumânii legați de glie de către domnitorul Mihai Viteazu. Probabil că în acel moment senatorul s-a crezut personajul istoric cu a sa formulă „…și pohta ce-am pohtit!”.
Au intervenit telefonic cetățenii, moderatorul a amintit de incidentele grave din SUA, unde elevi au luat armele deținute de părinți și au făcut prăpăd în școala pe care o frecventau, la care pistolarul cu mîinile curate a răspuns că acolo a fost o altă situație pentru că aveau arme automate (?!). Aprigul apărător al prafului de pușcă a invocat că totul este doar o chestiune de educație, invederînd faptul că pe cînd era copil tatăl său i-a arătat o armă de foc, fără încărcător, i-a spus să o privească și doar atît, invocînd și faptul că sînt atîția vînători și nu s-au înregistrat decît vreo trei cazuri cînd copiii au făcut uz de armele părinților. A mai explicat că sînt reguli restrictive pentru a ajunge în posesia unei astfel de unealtă a morții, dînd un exemplu pueril: „…dacă un grup de țigani pătrund în curtea unui cetățean, îi omoară cîinii și vor să forțeze intrarea în locuință, cetățeanul, cu probe, poate interveni la organele în drept să intre în posesia pușcociului”. Nu s-a gîndit ce se întîmplă cînd același grup intră neobservat, fură printre altele și arma din locuință și o folosește împotriva unor găști rivale, bineînțeles fără a lăsa amprente. S-a și bîlbîit domnul actor-regizor-senator atunci cînd moderatorul a spus că mîine-poimîine se vor legaliza stupefiantele, la care Sergiu Nicolaescu a întrebat: „… dar ce, nu s-au legalizat?!”
Vai, domnule senator, ați confundat filmul cu viața! Ce să-i faci, deformație profesională!
Ideia armelor de foc a fost invocată de specialiștii-polițiști ca fiind obligatorie printr-o Directivă UE.
Pe cînd o Directivă pentru eradicarea trufiei și ignoranței? (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns