SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Prooroc Iov

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Luciu din Cirene

Creștinii trebuie să aibă de-a pururea înaintea ochilor mîntuitoarele Patimi, Răstignirea, Îngroparea și Învierea. Ca, prin îndeletnicirea cu ele, să fie neprinși și nebiruiți de patimi. Iar, chiar dacă am fi prinși și robiți, cîndva, din neluare aminte, îndată să privim în sus, la Iisus cel răstignit și Domnul slavei și, îndată, va răsări vindecarea sufletelor nostre, fiindcă de demult, și Israel, cînd era mușcat de șerpi, căutînd la șarpele cel de aramă, s-a tămăduit.

Gîndurile rele, ca niște șerpi ne mușcă și varsă venin și

otravă în sufletul nostru. Pe acest venin, se cuvine, cu toată

puterea și sîrguința noastră, îndată ce se va ivi, să-l vărsăm, că,

dacă zăbovim, să nu se facă mai cumplită rana. Primăvara este născătoare și înmulțitoare de viață. Trupul poftește

împotriva duhului și duhul împotriva trupului. Și sporirea unuia se

face celuilalt scădere. Deci, să căutăm hrană măsurată, băutură și

somn și toate celelalte lucruri trupești să le iconomisim, ca nu

cumva pe suflet să-l silnicească și să-l stăpînească, ci, el să aibă

biruință asupra trupului. Cel ce aleargă în arena de luptă nu se

numește biruitor, dacă aleargă numai unul sau două stadii, ci dacă

va săvîrși toată alergarea. Deci, și creștinii, nu numai cînd vom săvîrși postul cel de patruzeci sau cincizeci de zile, vom putea să scăpăm de cursele diavolului, ci, de vom avea grijă și nevoință, toata viața noastră. Că, pentru biruințe, plata vom lua.

Să ne nevoim, încă să asudăm pentru fapta cea bună, să trudim și să necăjim trupul, să robim pe omul cel dinafară, să supunem și să biruim patimile. Căci și noi, negreșit, vom muri, precum și părinții noștri, și ne vom muta din lumea de aici, și ne vom duce în locuri străine și vom vedea lucruri pe care niciodată nu le-am văzut. Că înfricoșător, și plin de toata spaimă, pentru cel ce are minte, este cuvîntul ce se grăiepte din Scriptură. De aceea, să fim mereu cutremurați și înfricoșați înfrînîndu-ne simțurile de la auzirea deșartă, de la vederea vătămătoare și de la toată meșteșugirea cea rea, dăruindu-ne cu toată ființa noastră Sfîntului Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)