Profesorul distrat

• profesorului Constantin Topală, președintele Clubului Bacău al

Asociației Pro Democrația, i s-a întîmplat deseori să se trezească

încălțat cu un pantof de un fel și altul de altfel, să încerce să

pornească mașina unor prieteni ca și cum ar fi fost a lui sau să își

aducă aminte, după mai multe ceasuri, că și-a uitat copilul la școală

De cîțiva ani buni am intrat într-o lume în care toate lucrurile se petrec cu o viteză nebănuită. Punem ceasul să sune dimineața, mîncăm în fugă, dacă mîncăm, ceva la micul dejun, alergăm la serviciu, unde, din cauza treburilor, ziua trece cît ai clipi, alergăm seara spre casă, înghițim rapid cina care deja a apucat să se răcească, ne aruncăm în pat și butonăm în viteză telecomanda. Furați de somn, nu mai apucăm să vedem așa cum trebuie filmul de pe Antenă sau Pro TV, pentru că mîine dimineață trebuie să sărim în picioare cînd sună ceasul, să luăm repede micul dejun, să alergăm la slujbă, după care iar înapoi spre casă, pentru ca lucrurile să fie luate din nou de la capăt. Există, însă, în orașul ăsta și oameni pentru care ziua de astăzi nu seamănă deloc cu cea de ieri și nici cu cea care stă să vină. Printre ei se numără și profesorul Constantin Topală, președintele Clubului Bacău al Asociației Pro Democrația(APD), recunoscut printre colegi pentru faptul că pășește, uneori, cu cîteva palme deasupra pămîntului. „Sînt cam distrat, într-adevăr, și cam cu capul în nori. Din cauza asta mi se întîmplă și o grămadă de lucruri”, recunoaște profesorul Topală, care începe apoi să ne povestească o parte din întîmplările prin care a trecut în ultima vreme. „Mă grăbeam într-o dimineață să ajung la școală. Mă îmbrac, mă încalț rapid și încep să măresc pasul, ca să nu întîrzii la ore. După ce ajung în clasă, văd că elevii se uită cam lung la mine și chicotesc pe sub bancă. La început nu am dat prea multă atenție. M-am gîndit că, la vîrsta lor, e ușor de găsit caraghioslîcuri. Cînd văd că gluma se îngroașă, încep să mă analizez mai cu atenție. Abia atunci mi-am dat seama că eram încălțat cu un pantof de un fel și un altul de alt fel”, ne povestește, prăpădindu-se de rîs, președintele clubului Bacău al APD. În altă zi, tot grăbit ca de obicei, profesorul Topală își lasă repede catalogul în cancelarie, coboară în fugă scările, își caută din ochi mașina și bagă cheia în broască. Cheia intră ea în felul ei, dar ușa să se deschidă, ioc. Mai încearcă de vreo cîteva ori, dar tot cu același rezultat. Colegii săi se adunaseră ca la spectacol în fața ferestrei. „Atunci mi-am dat seama că eu încercam să deschid mașina unui coleg, care semăna ca două picături de apă cu a mea. Altă dată, am mers cu băiatul meu să îi arăt cabinetul de informatică al școlii. Băiatul, încîntat, s-a așezat în fața calculatorului și nu s-a mai lăsat dus cu una cu două. L-am lăsat acolo pentru o vreme, timp în care eu mi-am văzut de treburi prin școală. Ceasurile au trecut și după ce mi-am terminat treaba am ajuns acasă. În casă, nimeni. Mă uit în jur, băiatul nu-i. Așa am descoperit că îl lăsasem uitat în cabinetul de informatică”, ne mai povestește profesorul Topală, în timp de ce se pregătea să ne istorisească alte întîmplări. Așa am descoperit că puține sînt zilele din viața profesorului Constantin Topală în care toate se întîmplă așa cum ar trebui. Oricum, cine nu a trăit măcar cîteva ceasuri în preajma președintelul Clubului Bacău al APD nu știe cu adevărat ce înseamnă să ai o zi cu adevărat palpitantă. (Elena SOLOMON)