PUR ȘI SIMPLU Haita impostorilor

Începem să ne trezim la realitate după dezlănțuirea carnavalului tulbure, mineral, în care ne-am văzut angajați de noua clasă de politicieni apărută după îndelungata perioadă de „post negru” comunist. Putem spune, fără teama de a greși, că am parcurs și încă mai parcurgem o zguduitoare criză socială și morală din care ieșim încet, șovăitori, ca după o boală îndelungată. Cu ochi mari, mirați, constatăm că două aspecte esențiale caracterizează viața noastră actuală: dezorientarea și impostura. Marea masă a populației (lipsită de o practică democratică eficientă) se surprinde mereu mirată să constate (ca și Candide, eroul lui Voltaire) că „există foarte mult rău pe pămînt”.

Pe de altă parte, au scos capul la lumină profitorii vremurilor tulburi. Îndrăzneți, rapaci, atinși de morbul complexului de superioritate clădit pe nisipul unor vagi noțiuni intelectuale și pe principiile unui cinism de mahala. Legea lor fundamentală este bluff-ul, pe care-l însoțesc (într-un jalnic alai) grosolănia și ignoranța. Aceștia au reușit, în bună măsură, să răstoarne ierarhia valorilor morale, promovînd cu dezinvoltură magia îmbogățirilor rapide prin fraudă și rapt. Ierarhia valorilor odată răsturnată impostura apare drept adevăr, iar adevărul devine minciună pentru clica afaceriștilor și a traficanților de bani și de idei. Morala li se schimbă de la o zi la alta, în funcție de conjuncturi și de ascensiunea unor personaje obscure ajunse în vîrful comenzilor sociale. Impostorii devin, astfel, EROII NIMICULUI, ai unei lumi dezmățate și deșănțate, tutelată de sacul cu bani și de un josnic pragmatism. În aceste condiții ne mai putem mira că un Sechelariu, un Mischie, un Vanghelie, un Bulucea, un Bitner sau un Mazăre apar ca „eroi” care cîștigă mereu printr-o așa – zisă „dreptate” barbară, mohorîtă, în care nu e loc nici pentru milă, nici pentru umor?

„Șmecheria” lor politică nu e altceva decît un afect rudimentar, suficiența tîmpă, provincială a mitocanului fudul. Ei, însă, nu sînt decît vîrful icebergului. Societatea este minată profund de o întreagă haită de impostori și profitori, începînd cu profesorul de gimnaziu sau cel universitar, care pretinde dolari elevului sau studentului pentru a-l promova, cu polițistul căruia îi dai 100 de euro pentru a te trece examenul de conducere și terminînd cu ministrul, prim-ministrul și șeful de stat, care îngăduie (abil, diplomatic) frauda, infracțiunea și batjocorirea legii, în ciuda aparențelor de angajare a lor într-o luptă de combatere a corupției.

Dacă fenomenul corupției începe chiar din vîrful piramidei sociale, atunci cum să reacționeze haita profitorilor și impostorilor? Evident, prin atacul agresiv și nerușinat asupra funcțiilor sociale și asupra avuției naționale, pe care le trec în proprietate privată. Profitorii sînt fascinați de mirajul facilităților de tot felul obținute cu o ușurință dezarmantă prin ignorarea legilor sau prin stabilirea unor norme proprii, aprobate de consilieri obedienți, lingușitori, lași și fără conștiință socială, atenți doar la buzunarul propriu. Mi se pare firesc ca într-o lume a impostorilor să reușească în viață doar cei cu un tupeu și o nerușinare ieșite din comun. Într-o astfel de vreme profitorii trec drept „masquisarzi”, semidocții drept genii ale științei, cu doctorate obținute pe bani, escrocii drept oameni virtuoși, cocotele drept vedete. Îi va fi foarte greu populației (dezorientată de multiplele răsturnări ale valorilor morale) să înlăture haita impostorilor constituită în partid cu înclinații totalitariste.

Va putea ea să se orienteze corect în jungla post-revoluționară în care, ca să fii victorios, trebuie să minți, să trișezi, să furi, să pari ceea ce nu ești? Anul acesta instinctul dreptății pare să fi scos capul cu timiditate, măturînd prin vot aproape jumătate din tagma impostorilor și profitorilor. Am toată încrederea și speranța că acest instinct se va manifesta cu pregnanță și în viitorul apropiat. (Vasile PRUTEANU)