• reamenajarea Centrului de Minori a trimis-o în fața ofițerului de stare civilă
Dacă cineva i-ar fi spus Deliei Frînculeasa, șefa Serviciului de primire a copilului în regim de urgență din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC), că reamanajarea Centrului de Minori, derulată în vara anului 2001, o va face să-și întîlnească ursitul, probabil că, în cel mai bun caz, ar fi zîmbit. Soarta a vrut însă, altfel. Prima „vizionare” între Delia și arhitectul Sorin Colac a avut loc cu cîteva zile înainte, cînd aceasta se dusese la Consiliul Județean cu treburi, dar totul s-a limitat la o privire. Cineva a vrut însă, ca de proiectul de reamenajare a Centrului de Minori să se ocupe chiar Sorin, „pentru că eram cel mai tînăr și cel mai frecat”, spune, acum, acesta. Întîmplarea avea să fie una cît se poate de nimerită pentru că, imediat ce a revăzut-o pe Delia, a început să treacă pe la Centru extrem de des. „Trebuia să verific lucrarea”, explică Sorin. La final s-a băut adălmașul, pe care, ca șef de serviciu și beneficiar al lucrării, l-a dat Delia. „L-am scos, pur și simplu în oraș, dar eram fericită că am reglat conturile pe plan profesional și puteam să începem relația pe plan sentimental. Nu de alta, dar mi se aprinseseră și mie călcîiele”, povestește Delia. Ce a urmat a fost început unei relații superbe, care, peste cîteva săptămîni, a trebuit să treacă un alt hop: plecarea în SUA, pentru un stagiu de pregătire de cinci luni și jumătate, a Deliei. „A fost o perioadă foarte grea, dar, cu toate acestea, nu mai gîndit nicodată că relația noastră s-ar putea termina. Cred că a fost vorba de maturitate, pentru că amîndoi avem o vîrstă și știam foarte bine ce vrem”, au spus, la unison, Delia și Sorin. Depărtarea și dorul au fost estompate de telefoane date o dată la două zile și sute de e-mail-uri, dar asta nu l-a împiedicat pe Sorin să se pregătească temeinic pentru ziua revederii. „Știam că avionul trebuie să aterizeze pe Aeroportul Otopeni în cursul dimineții, motiv pentru care am comandat, cu o seară înainte, 21 de trandafiri albi. Problema a fost că avionul a întîrziat, din cauza unei amenințare cu bombe la Paris, nu mai puțin de noua ore. Cînd am aflat, am simțit că îmi pică cerul în cap. Îmi era tare rușine că trebuie să o întîmpin pe Delia cu trandafiri ofiliți”, poveștește Sorin. Extrem de obosită, dar și nervoasă că i se pierduse un bagaj, aceasta a nu a mai apucat însă să spună nimic, pentru că s-a trezit cu ditamai buchetul de roze în brațe. De acum încolo, nimic nu mai putea strica relația dintre cei doi, care s-a consumat, în mare parte, în plimbări nesfîrșite prin parc, mese romantice la un restaurant al căror clinți fideli au devenit în scurt timp și în „evadări” în afara Bacăului. Singurul lucru care le lipsea era o casă a lor, problemă care s-a rezolvat însă, anul trecut. În aceste condiții, cererea în căsătorie a venit aprope de la sine, Sorin luîndu-și inima în dinți în timpul concediului din 2003, pe care l-au petrecut la Călimănești – Căciulata. „Am luat de acasă tot ce trebuie: șampanie, pahare și lumînări. În timp ce Delia a intrat să facă un duș, am ascuns șampania în răcitor, dar, cînd a ieșit, nu știu ce a căutat și a dat peste sticlă. Norocul meu a fost că i s-a părut cît se poate de normal să avem și șampanie în concediu. I-am spus însă, să se așeze, am aprins lumînările și am cerut-o în căsătorie”, povestește Sorin. Uluită, Delia a spus „da” doar peste cîteva secunde. Lacrimile ei spuneau însă, totul. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns