Vasile PRUTEANU
Sufocată de urgențele zilnice, lumea continuă să se întrebe cînd va începe marea bălăcăreală între cele două forțe politice: PSD și Alianța D.A. Bîlciul politicianist nu s-a dezlănțuit decît șovăielnic, primii ieșiți la atac fiind pesediștii. Adrian Năstase l-a atacat dur pe Theodor Stolojan, acuzîndu-l că „are vocația falimentului”. Aruncarea cu lături în capul lui Stolojan și al PNL a continuat cu acuza că acest partid „este o echipă de fanarioți, care sînt aceeași și care se ascund în spatele lui Stolojan. Lecții de competență nu au cum să ne dea și încearcă să ne dea lecții de moralitate”.
Ei, na! Adică PSD nu e plin de fanarioți, îmbogățiți fabulos în doar cîțiva ani de cînd se află la conducere? Nu ei au falimentat economia națională, nu ei sînt arătați cu degetul pentru toate șmenurile care au lovit viața țării? Ce o fi falimentat Stolojan nu ni se spune, fiindcă nu e ce să se spună. Alianța D.A. n-a găsit de cuviință să răspundă „atacului nesportiv și neelegant”, cum l-a calificat purtătorul ei de cuvînt. Și-a văzut de treabă curățind listele parlamentare de dinozauri învîrtiți, impostori și veleitari compromiși în guvernarea CDR, obligîndu-i să nu aspire la roluri publice. Cataramă este primul exemplu. Alianța D.A. pare hotărîtă să încheie cariera politică a unor eunuci, incapabili, corupți, vestigii sinistre ale ascensiunii sociale bazate pe tupeu, gălăgie și rapt economic.
Pe de altă parte, se pot enumera destule semne ale unui regres al instituțiilor conduse de PSD și chiar al procedurilor democratice. Ierarhiile superioare din politică și din administrația culturală sînt invadate de vechi activiști resentimentari, se refac rețelele de alianțe suspecte cu partide extremiste mai mici sau mai mari, adversarii politici sînt supuși unei discreditări sistematice, jaful țării continuă, în timp ce justiția este ineficientă. A apărut, iar, un ton „victorios” în discursurile puterii, dublat de o vehemență primară față de adversari. N-am auzit nici un cuvînt despre erorile proprii ale PSD.
Revenim, așadar, periculos la ideea că TOȚI guvernanții sînt buni, iar opozanții – niște ticăloși. Politică stalinistă în totalitate, manevră scandaloasă de diversiune securistă vizînd spălarea creierelor ca în timpul odioasei „epoci de aur” ceaușiste. Domnul Adrian Năstase este profesor universitar de drept și ar trebui să știe că responsabilitățile unui premier (și candidat la președinție) nu trebuie să aibă măsură comună cu umorile sau sensibilitățile adversarilor. Vocația de șef al guvernului se exprimă tocmai prin magnitudinea uitării de sine, prin capacitatea de a întruchipa principii de conducere a societății, nu afecte pasagere. Un prim-ministru nu are voie să se simtă nici infailibil, nici jignit de un contracandidat, nici părtinitor. Unui aspirant la președinția statului anumite lucruri omenești trebuie să-i rămînă străine. Și dacă electoratul va voi pe un altul, candidatul trebuie să fie primul dispus să piardă; cu eleganță, cu discreție. Lumea nu dispare dacă cineva pierde alegerile, sau nu. Dacă Alianța PNL – PD a făcut pasul de a elimina compromișii, atunci și PSD trebuie să oblige impostorii să facă un pas înapoi. Să nu arate că liderii lui au fost surprinși de ceea ce s-a întîmplat în iunie a.c. E necesar să conștientizeze că nu Alianța D.A. i-a dus la eșec. Electoratul a decis să sancționeze un partid corupt, arogant, ineficient, care a uitat (sau n-a putut) să-și țină promisiunile făcute. Ținta liderilor PSD nu trebuie să fie murdărirea cu orice preț a Alianței PNL-PD, cît seducerea, recîștigarea electoratului prin idei și programe posibile.
Operația de corupere în masă a votanților prin indexări, măriri de salarii și pensii va avea efectul sutei de lei promise de Ceaușescu. Nici turismul diplomatic internațional al premierului nu va putea legitima o guvernare aflată în cădere liberă și nici cosmetizarea de fațadă a vîrfurilor partidului nu va putea acoperi ruina din spate. În ceea ce privește „lecțiile de moralitate” pretins avansate de PNL și PD ar cam fi cazul să se știe că marile urgențe ale societății țin de reconstrucția sufletelor, de regăsirea prestigiului și suveranității reale a muncii, și nu de poziționarea aleșilor în funcție de osul de ros, cu foloase inimaginabile în materie de case, mașini scumpe și aroganță nedisimulată. Puterea, ca și banul, corupe, inducînd părerea eronată a unicității unui partid. Numai așa se poate crede că oamenii sînt niște biete ființe obligate să admire, să asculte și – eventual – să iubească numai un singur partid, de regulă cel aflat la putere. Cam așa arată actualmente tendința ideologică a PSD. Un partid puternic trebuie să știe că obediența oarbă, cumințenia decerebrată a electoratului nu mai sînt posibile. Efectele conștientizării pot fi, în caz contrar, de tipul eșecului din iunie.
Lasă un răspuns