• aici s-au reunit de curînd 12 pictori din cinci țări • printre ei s-a aflat și un haitian, care s-a declarat îndrăgostit de țigăncile despre ale căror fuste colorate a afirmat că sînt extrem de frumoase • o altă artistă din Republica Moldova, Irina Șuh, este convinsă că „mămăliga îi unește pe oameni”
E ora 9.00, iar în grădina de lîngă Centrul de Cultură „Rosetti -Tescanu – George Enescu” din Tescani un artist își pregătește șevaletul pentru o nouă zi. Cu privirea concentrată asupra pînzei, Irina Șuh n-a băgat de seamă zgomotul mașinii ce se apropia de Centrul Cultural. Am lăsat-o să-și trăiasă bucuria altei dimineți în preajma copacilor seculari ai Tescanilor. La poartă, ne-a întîmpinat paznicul care, cunoscîndu-ne, ne-a dat o veste ce ne-a tăiat ușor din elan: Ilie Boca tocmai plecase în sat să lucreze. Chiar dacă maestrul nu era în zonă, pe treptele conacului boieresc, un grup de patru tineri, adunați parcă dintr-o vedere „a la UNESCO” – un asiatic, un negru, o domnișoară și un tînăr – părea că ne așteaptă. O scurtă prezentare din partea Elenei Bulai, directoarea Centrului de la Tescani, a fost suficientă pentru a ne prinde într-o horă a dialogului cu artiștii sosiți tocmai din Paris, pentru prima oară în România. Am făcut cunoștință cu Doan Zan din Vietnam, care locuiește de 16 ani la Paris, Chrys, singura fată și mezina grupului, Julien Giraud și Delivrance Makingson care, scriindu-și numele pe agendă, a precizat: „I’m from Haïti, but I”m living in Paris”. Aveam să aflăm că unitatea lor, „îndeosebi cînd beau ceva”, după cum a spus glumind Zan, nu este întîmplătoare, fiind membrii ai unui grup intitulat Avatar. Cu toții, bucurîndu-se de primele raze ale soarelui, discutau în jurul pînzei pregătite de Zan pentru o nouă zi. Formați în spiritul unei Europe sincretiste, artiștii s-au declarat de la bun început, fie taoiști, Zan fiind unul dintre susținătorii acestei concepții, fie ecumeniști, un termen pe care Chrys a încercat să ni-l explice sub privirile nedumerite ale haitianului Delivrance. De altfel, acesta din urmă a fost primul pictor care a ținut să ne prezinte creațiile sale făcute la Tescani. În nota dominantă a culorilor verde și negru, Makingson ne-a dezvăluit că a găsit multe asemănări între țara sa de origine, Haiti, și zona în care creează zilele acestea. Mai mult, s-a arătat impresionat de țiganii noștri, pe care i-a imortalizat, în diferite ipostaze în lucrările sale. „Îmi plac țiganii români, mai ales că toți îndrăgesc muzica. Femeile îmbrăcate în multe culori sînt minunate. În plimbările mele am văzut că lumea este în armonie cu natura. Sînt multe similitudini cu Haiti și mă simt aici ca acasă. Marea frumusețe constă în simplitate”, ne-a declarat Delivrance Makingson.
Chrys s-a arătat și ea impresionată de casele din zona Moldovei, de sculpturile decorative de la porți și de culorile pe care oamenii le-au utilizat pentru a da un farmec aparte locuinței. Lucruri și locuri pe care i-a fost dat să le vadă pentru prima oară în viață. „În Franța nu vezi așa ceva”, ne-a mărturisit ea. Creațiile lui Zan, tînărul care a părăsit Vietnamul la vîrsta de 14 ani pentru a se stabili la Paris, au făcut contrast cu toate creațiile văzute la Tescani. În alb și negru, culorile lui preferate, Zan a reușit să creeze un joc de lumini și umbre, pe care băcăuanii îl vor putea admira la expoziția ce va fi vernisată sîmbătă, la Galeriile „Alfa” din Bacău.
„Plămădeală a admirat România din tren”
Puțin mai departe de tinerii parizieni, retras pe un scăunel de lemn, în dosul unui copăcel, l-am zărit pe Grigorie Plămădeală, reputat pictor din Republica Moldova, rudă, din cîte-am aflat, cu mitropolitiul Antonie Plămădeală. „O fi așa sau nu, Dumnezeu știe”, ne-a „lămurit” el. Privind admirativ la colegii săi, sîrbii Tamara Nedelcovici și Marco Vuska, Grigorie părea că stă și-și așteaptă muza pentru o nouă poezie în culori. „Dacă sufletul muncește, și noi muncim. Dacă sufletul stă în loc, mai bine te-ai apuca de săpat”, ne-a spus artistul. În opinia sa, poți fugi de femeie, de oameni, dar niciodată de muză. Cît privește experiența celor peste 60 de ani petrecuți în Moldova de dincolo de Prut, Grigorie Plămădeală ne-a zis doar cîteva cuvinte. „Dumnezeu să te ferească de dragostea rusească. Nu te lasă niciodată. Ești obligat să-i reziști, că nu ai încotro”. În rest, pictorul ne-a arătat un braț de gravuri pe hîrtie realizate în timpul peregrinărilor sale din ultimele săptămîni pe la Cîmpina și Sinaia. Are cîte ceva și la Tescani, dar acestea vor putea fi admirate la expoziția de la Bacău. Crescut și educat în spirit românesc, i-a plăcut mereu să călătorească prin țară. Și nu numai. „Am mers cu trenul 7.000 de kilometri pînă la Tomsk”, ne-a zis el. Ca un moldovean adevărat, ne-a însoțit și pînă la Irina Șuh, artista din grădină, care născută dincolo de Urali, în Siberia Apuseană, și formată într-un mediu rusesc, nu știa să vorbească decît limba rusă și puțin în engleză. Cu răbdare și bună voință, pictorul Grigorie ne-a tradus tot ceea ce am avut de întrebat. Așa am aflat că artista din Chișinău iubește viața la țară și crede că „mămăliga unește oamenii”. Avînd creații ce au ajuns pînă la Toronto și Chicago, Irina Șuh poartă în suflet impresiile deosebite lăsate de impresionismul francez regăsit în muzeele americane și minunantele creații din „arta eschimoșilor și de cea a indienilor nativi din America”.
„Tescani e un loc exotic”
Foarte prietenoși, aproape de noi, vorbind engleza tot atît de bine pe cît o vorbeam noi, deci reușind o comunicare simplă și eficientă, s-au arătat Tamara Nedelcovici și Marco Vuska. Tînara sîrbă a rămas surprinsă cînd a aflat că numele de Nedelcovici este purtat și în România, un Bujor Nedelcovici fiind un scriitor consacrat în țară și peste hotare. Trăitori într-un Belgrad mai pașnic și mai liber decît acum 12 ani, Tamara și Marco ne-au mărturistit că, „în anii studenției, au fost zile și nopți în care am mărșăluit pe străzile capitalei pentru a protesta împotriva regimului. Acum este mult mai bine, Serbia este o țară democratică, iar lucrurile se schimbă. Ce-i drept, mai încet”. Amîndoi s-au arătat încîntați de priveliștea generoasă a Tescanilor și a împrejurimilor, recunoscînd că „pentru noi, tot ce-i aici e foarte exotic”.
„Sînt ca un copac. Am primit lovituri, dar am rămas vertical”
În aceeași tabără, l-am întîlnit pentru prima oară și pe maestrul mozaicului din România, Constantin Berdilă, cel care a realizat o lucrare de proporții și în sala de gimnastică „Nadia Comăneci” de la Onești. „Mi-am făcut autoportertul. Am găsit un copac, poate cel mai bătrîn, cu multe umflături. Parcă ar fi niște lovituri, metaforic vorbind. Umflăturile au devenit pavăză împotriva agresiunii. Parcă și-a făcut o armură. Am primit și eu lovituri în viață, dar am rămas vertical”, ne-a declarat maestrul. O altă lucrare, în antiteză, făcută de Constantin Berdilă este una reprezentînd flori, fiind dominată de roșu. „Este o creație ce dezvăluie viața, este o invitație la a trăi”, ne-a explicat acesta.
Elena Bulai, directoarea Centrului de Cultură de la Tescani, se gîndește deja la o altă formulă de abordare a acestei tabere de creație. „Această a XV-ea ediție «plein air» este una majoritar tînără. După cum se știe, scopul este acela de a aduna lucrări în vederea realizării unei galerii de artă modernă și contemporană. Artiștii prezenți sînt diferiți atît ca orientare, cît și ca tehnici de pictură. Avem cîțiva grei – Ilie Boca, Constantin Berdilă sau Grigorie Plămădeală. Din păcate, timpul a fost singurul potrivnic. Cît privește organizarea, anul viitor acest atelier nu va mai fi finanțat de Ministerul Culturii și Cultelor. Anul acesta nu au fost decît doi organizatori: Centrul de Cultură de la Tescani și Complexul Muzeal «Iulian Antonescu». Sperăm să integrăm tabăra într-un proiect european, la care să participăm împreună cu alte țări, și sperăm să primim fonduri de la Uniunea Europeană. Deja ne gîndim ca, în 2005, să intrăm într-o licitație cu un proiect: atelier european de pictură. Momentul e greu, dar sperăm să reușim”, ne-a zis Elena Bulai.
Cum vineri, cea de-a XV-e a Taberei Internaționale de Creație Plastică-Atelier „Plein Air” se va încheia cu o expoziție la Tescani, iar sîmbătă cu un vernisaj la Bacău, rămîne de văzut ce va fi anul viitor. Oricum, artiștii prezenți sînt hotărîți să revină la Tescani și cu alte ocazii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns