Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Ioan Eudes
Din învățătura Sfinților Părinți: „Să ne îndeletnicim totdeauna cu rugăciunea și să vorbim cu Dumnezeu. Pentru că celui ce se grăbește cu rugăciunea către Dumnezeu, îndată i se vor auzi rugăciunile. Pentru că Însuși Domnul zice: «Să Mă chemi în ziua necazului tău și te voi izbăvi. Rugați-vă Mie, cu toată inima voastră, și Mă voi arăta vouă». Să nu zăbovești a-ți aduce rugăciunea la vremea potrivită. Însă, cînd stați și vă rugați, iertați orice aveți asupra cuiva. Ca și milostivul Tată al vostru Cel ceresc să vă ierte. Pentru că mare este puterea rugăciunii. Că ea a făcut chitul, casa lui Iona. Rugăciunea l-a întors pe Ezechia din porțile morții și la cei trei tineri a prefăcut focul în rouă. Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugăciune l-a născut pe Samuil. Daniil a îmblînzit prin rugăciune leii cei sfîșietori. Însuși Domnul le zicea ucenicilor Săi: «Privegheați și vă rugați ca să nu intrați in ispită». Să nu slăbiți în primejdie, așteptînd ajutor de sus, de la Dumnezeu, ci, cu răbdare, să vă rugați: «Să fie, întru mine, Doamne, voia Ta și să se depărteze de la mine voia diavolului». Că precum strălucește lumina într-o peșteră întunecoasă, așa și rugăciunea strălucește și, intrînd în suflet, gonește toată răutatea păcatului și păzește trupul curat.
Să ne pregătim ca să slujim Domnului, din tot sufletul și cu toată puterea. Să privim cum împărații, domnii și bogații, ba chiar și săracii, se ostenesc și se nevoiesc să-și împodobească soțiile. Așa să facem și noi, pentru că sufletele noastre sînt logodnice Împăratului Ceresc. Trupul nostru este casă, palat și templu, întru care petrece cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, și inima, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul păzitor, știința este veștmîntar, iar gîndurile, slujitori. Că zice Proorocul David: „Înainte a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haine aurite, îmbrăcată și împodobită”. Deci să pazim cu socotință pe mireasa Împăratului. Să o acoperim, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare alese, adică cu fapte bune să o facem să strălucească. Iar în loc de porfiră, să o împodobim cu credința în Dumnezeu. În loc de diademă, cu nădejdea cea bună. În loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiască. În loc de iachint, cu fecioria, în loc de purpură, prin curăție, în loc de mărgele, cu mintea întreagă, în loc de salbă cu înfrînarea, în loc de cercei, cu ascultarea. În loc de inel, cu milostenia, în loc de brîu de porfiră, cu postul, iar în loc de năframă și de broboadă, cu rugăciunea și cu cererea, în loc de înfrumusețare și împodobirea mărgelelor, cu mîncarea uscată și prin culcarea pe jos”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns