• aici s-au construit peste 21 biserici și o mănăstire • mănăstirea a fost dărîmată în timpul comunismului • cei care au ordonat atunci demolarea au murit la cîteva zile de la începerea lucrărilor • se spune că la Tîrgu Ocna există singurul lac fără fund din lume
Orașul stațiune Tîrgu Ocna este încă o necunoscută pentru mulți băcăuani. Orașul cu un puternic potențial turistic a fost nedreptățit de mult mai faimosa sa vecină „Perla Moldovei”, Slănic Moldova. Cei mai mulți turiști care au trec prin acest oraș sînt de obicei în tranzit spre Slănic și se opresc la Tîrgu Ocna doar pentru cîteva clipe de odihnă. Puțini sînt aceia care au rămas chiar să viziteze și să se bucure de frumusețile pe care le oferă acest loc.
Orașul este presărat de clădiri din secolul XIX, are un superb parc în care curg șapte izvoare cu apă minerală descoperite cu mult înaintea celor de la Slănic, o mulțime de lăcașuri de cult cu semnificație istorică, o salină în care toți bolnavii care intră ies oameni sănătoși și totul se găsește într-un orășel înconjurați de munți.
Orașul este atestat documentar încă din secolul al XV-lea și are o mulțime de lucruri de arătat celor interesați. Orașul este situat în sud-vestul județului Bacău, la confluența Slănicului cu Trotușul, între culmile muntoase ale Nemirei, Tîrgu Ocna, are farmecul și pitorescul localităților montane cu tradiție. Pe vremuri, de aici plecau transporturi de sare către trei continente, Salina de aici fiind cam cel mai cunoscut loc.
Dar Tîrgu Ocna se poate mîndri și cu cele 21 biserici și o mînăstire. Aici și-au găsit armonia patru religii. Cei mai reprezentativi sînt ortodocșii, cu 15 biserici, catolicii se pot mîndri cu patru biserici, armenii au și ei o biserică și evreii o sinagogă. Evreii au locuit într-un număr foarte mare la Tîrgu Ocna, ei avînd la un momentdat trei sinagogi. Șase dintre aceste locații au fost declarate monumente istorice.
Mănăstirea de pe „Muntele Eroilor”
Poate cel mai important și liniștitor loc din oraș este mînăstirea „Măgura Ocnei”. Mînăstirea a fost construită la cota 655 pe muntele Măgura sau, cum mai este cunoscut prin părțile locului, „Muntele Eroilor”. Muntelui i se spune așa pentru că aici s-au dat bătăliile Cireșoaiei de la 1917. Mînăstirea a avut un trecut zbuciumat, fiind dărîmată și reconstruită de nu mai puțini de patru ori.
Prima construcție laică pe acest pămînt a fost un schit în anul 1665. Schitul a fost înlțat și „sponsorizat” de Salomea, fica lui Dionisie, ea și-a donat o mare parte din avere pentru bunăstarea lăcașului
Schitul este reconstruit în 1742 pe moșie domnească și a purtat hramul de „Înălțarea domnului”. La acea vreme, cel care ducea vorba despre schit în călătoriile sale era Gheorghe Asachi, însoțitorul lui Mihail Sturza. Alți admiratori ai lăcașului de cult care au povestit despre el în scriierile lor au fost Mihail Kogălniceanu și Nicolae Iorga.
Schitul a fost dărîmat și reconstruit din piatră în 1830, cu hramul „Bunei Vestiri.” Schitul rămîne în picioare după luptele din 1917, cînd în chiliile călugurilor s-a făcut un spital de campanie. În 1959 zilele schitului averau să fie numărate. La acea vreme, comuniștii au dat ordin ca o mare parte din biserici și mînăstiri să fie dărîmate. Cinci ani mai tîrziu, primul secretar a dat ordin ca și mînăstirea „Măgura Ocnei” să fie dărîmată. La mai puțin de 40 de zile de la începerea demolării, primul secretar și-a dat duhul. Încet, încet, muncitorii care lucrau la demolare au început să-și piardă viețile sau să-i piardă pe cei dragi. Singurul lucrător încă în viață este bătrînul tinichigiu al orașului. El a fost trimis de către primul secretar să decoperteze acoperișul bisericii. Deși fratele și soția lui i-au interzis să se ducă, el nu a putut să refuze oferta. La cîteva zile după începerea lucrărilor, soția tinchigului a murit, la scurt timp după ea fiind luat în lumea celor drepți și fiul său. El s-a întors la biserică după ’90, cînd a început reconstrucția ei. Pentru iertare el a învelit toată biserica în tablă și nu acerut nici un ban.
După dărîmarea schitului, cele 30 de măicuțe au stat și au plîns la poalele muntelui și s-au rugat pentru o minune.
Concedii ieftine la Tîrgu Ocna
În 1990 a fost adus în acest loc Arhimandrit Epifanie Bulancea. Enoriașii din zonă și veteranii de război au cerut acestuia să reconstruiască biserica. Din acel moment și pînă astăzi Arhimandritul a lucrat zi și noapte. Acum, el are acolo construite două biserici, un cimitir și un loc pentru pensionarii singuri. Ei donează o parte din pensie mînăstirii și sînt cazați într-un fel de cămin, în condiții excepționale. Ei vor fi înmormîntați în cimitirul din spatele bisericuței special construită pentru ei. Preotul nu i-a uitat nici pe turiști, cărora le oferă peste 100 de locuri de cazare contra sumei de 100.000 lei. Nici pentru masă nu trebuie să vă faceți probleme, pentru că se poate mînca la cantina mînăstirii. Două mese de mîncare bisericească pe zi costă doar 50.000 lei.
Preotul construiește acum o casă în care să vină și să locuiască preoți și înalte fețe bisericești. Alături va ridica un paracliser. Preotul spune că atîta timp cît îl mai ține Dumnezeu el v-a construi în continuare. La mînăstire stau în prezent 50 de maici.
La ieșirea din mînăstire se înalță un impozant monument ridicat în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. Monumentul este ridicat pe locul unde a luptat Caporalul Constantin Mușat. Caporalul s-a remarcat în luptă pentru îndîrjirea și puterea de care a dat dovadă de a reveni în luptă după ce i-a fost amputat un braț. El a luptat ca grenadier pînă și-a pierdut și celălat braț.
La poalele Muntelui Eroilor a fost ridicată, în urmă cu mai bine de 100 de ani, o biserică catolică ce poartă hramul „Sfîntu Gheorge”. Aici s-a făcut și un cimitir catolic.
Nu departe de acest loc, în 1808, a fost construită prima biserică armeană din zonă și lîngă ea a fost făcut un cimitir. În 1825, biserica din lemn a fost dărîmată și pe locul ei s-a ridicat una din piatră. Acum, din cînd în cînd mai vine, în cîte o sîmbătă, un preot de la București. Armeni au rămas puțini, iar cei care au rămas trebuie să plătească preotului cazarea și masa.
Moaștele Sfîntului Mina și ale Sfinților Cuvioși Raita și Hozeva
Un adevărat loc plin de istorie este Biserica Răducanu. Ea a fost construită în 1664 și a fost mănăstire grecească fortificată. Apoi a devenit biserică românească. Biserica a fost construită de marele Logofăt Nicolae Buhuș și refăcută în 1763, de marele logofăt Radu Racoviță. Biserica este reprezentativă pentru barocul tîrziu moldovenesc și este singura biserică cu text francez în pisania din 1763. Lăcașul a avut o istorie deosebit de frămîntată. A fost ocupată de eteriști și turci la 1821, a fost în pericol de a deveni depozit de arme în 1864, și a fost sub bombardamente în 1917. Dacă biserica a reușit să rămînă întreagă după aceste asedii, ea nu a putut sta în calea hoților secolului XXI. Anul trecut, biserica a fost prădată de icoane rare și scumpe. Hoții nu au mai fost prinși nici pînă în ziua de azi.
Aici au fost aduse din Ierusalim moaștele Sfinților Cuvioși Părinți uciși în Sinai, și ale Sfîntului Mina. Biserica a fost și un însemnat centru de cultură, aici funcționînd o școală în limba greacă. A avut și un important fond de carte rară și veche.
Lîngă peretele sud-estic al Bisericii se află mormîntul lui Costache Negri, reputat deputat și scriitor. Tot aici se află și mormintele lui Constantin și Zulnia Sturdza. Biserica este situată pe o terasă de gresie de zece metri.
Biserica din lemn „Sf. Gheorghe” a fost construită în 1752 de către monahul Ghenadie și alți slujitori ai bisericii. Majoritatea autorilor indică însă anul 1761 ca an al construirii edificiului. Biserica a fost reparată în anul 1924, cînd s-au construit absidele laterale și pridvorul cuclopotniță. De remarcat este însă brîul în torsadă, cioplit din bîrne, ce alcătuiește cununa orizontală, ce înconjoară biserica.
Biserica din lemn „Cuvioasa Parascheva”, numită de localnici și Domnasca, a fost construită din bîrne pe la secolul XVI, nu departe de ocne. Biserica a fost arsă de tătari, în 1717, și a fost refăcută la 1775 de cămărașul Dediu Codreanu, mare spătar, socrul lui Mihai Racoviță. Ctitorii bisericii sînt Ioan Mihai Racoviță și Constantin Racoviță. Biserica are un plan simplu, în formă de corabie, tipic pentru sec XVIII. În prelungirea pronaosului a fost adăugată o clopotniță cu turn. Are un iconostas de o inegalabilă frumusețe, cu splendide coloane scluptate la bază.
Biserica „Precista” a fost construită de marele vistier Gheoge Ursache în anul 1683. A fost înzestrată cu peste 56 de moșii în nouă ținuturi ale Moldovei. Pînă la secularizare, mănăstirea a fost condusă de 16 egumeni greci.
Biserica Sf. Nicolae, sau biserica cu tunuri, a fost construită între anii 1758-1772, de preotul Vasile Arapu. Turnul bisericii a servit ca post de observație pentru pompieri între anii 1870 – 1880. A fost lovită de fulger și bombardată în Primul Război Mondial. În curtea bisericii se află un cimitir unde sînt înmormîntați 69 de eroi.
Biserica din lemn „Sfinții apostoli Petru și Pavel” a fost adusă în anul 1832 de la mănăstirea Bogdana de către preotul Chiriac Manciu. Biserica a fost demontată în 1926 și dusă în satul Verșești
În 1938, parohul Ioan Matei construiește biserica nouă, din piatră, pe care o găsim astăzi.
Lacul fără fund
Tot în acest oraș, vizitatorul mai poate admira primăria orașului, construcție de la început de secol XX, sau Gara Mare, proiectată de însuși Anghel Saligny. Localnicii se pot mîndri cu parcul Măgura, unde se află cele șapte izvoare terapeutice descoperite cu mult înaintea celor de la Slănic. Documentele menționează izvoarele din parcul „Grădina lui Năstache ” – actualul parc Măgura – încă din 1846.
Dar poate cel mai interesant lucru care se poate găsi aici este singurul lac din lume fără fund. El s-a format datorită exploatărilor masive de sare din zonă. Pămîntul s-a surpat și toată apa cu petrol care a fost băgat în locul sării extrase a format un lac. Zeci de cercetători au venit să investigheze locul, dar nu au reușit să-i găsească fundul nici cu cele mai performante aparate.
De departe, cel mai cunoscut loc al orașului este mina de sare, care anual este vizitată de sute de asmatici. (Alexandru COVACI)
Lasă un răspuns